Istoria Sabatului
Întrebări frecvente
Recursos
Contactează-ne
Şcoala biblică
Caută
Istoria Sabatului
Cum a fost schimbat Sabatul
Conciliul de la Trento
Sabatul de-a lungul secolelor
Duminica în Biblie
Declaraţiile cultelor despre Sabat
Sabatul în profeţie
Întrebări frecvente
Întrebări adresate frecvent
Argumente combătute
Subiecte avansate
Resurse gratuite
¡Pide tu regalo!
Colecţia de articole
Colecţia de cărţi
Contactează-ne
Adresează o întrebare din Biblie
Trimite o cerere de rugăciune
Română
Engleză
Spaniolă
Chineză
Coreeană
Solicită materialul gratuit!
Istoria Sabatului
Cum a fost schimbat Sabatul
Conciliul de la Trento
Sabatul de-a lungul secolelor
Duminica în Biblie
Declaraţiile cultelor despre Sabat
Sabatul în profeţie
Întrebări frecvente
Întrebări adresate frecvent
Argumente combătute
Subiecte avansate
Resurse gratuite
Solicită materialul gratuit!
Colecţia de articole
Colecţia de cărţi
Contactează-ne
Adresează o întrebare din Biblie
Trimite o cerere de rugăciune
Caută
Şcoala biblică
Istoria Sabatului
Sabatul de-a lungul secolelor
Paginii
Istoria Sabatului
Secolul I
Secolul al II-lea
Secolul al III-lea
Secolul al IV-lea
Secolul al V-lea
Secolul al VI-lea
Secolul al VII-lea
Secolul al VIII-lea
Secolul al IX-lea
Secolul al X-lea
Secolul al XI-lea
Secolul al XII-lea
Secolul al XIII-lea
Secolul al XIV-lea
Secolul al XV-lea
Secolul al XVI-lea
Secolul al XVII-lea
Secolul al XVIII-lea
Secolul al XIX-lea
Secolul al XVIII-lea
Sabbath
History
„Nu se poate arăta că duminica a luat locul Sabatului (p. 366). Domnul Dumnezeu a sfinţit ultima zi a săptămânii. Pe de altă parte, antihristul a stabilit prima zi a săptămânii.” – Extras din scrierile lui Tennhardt, p. 49 (publicate în 1712).
Abisinia
„Iacobiţii se adunau în ziua Sabatului, înainte de ziua duminicală, în templu, şi păzeau acea zi, la fel ca abisinienii, după cum am văzut din mărturisirea lor de credinţă făcută de regele etiopean Claudius.” – Abundacnus, „Historia Jacobatarum”, pp. 118-119 (secolul al XVIII-lea).
România, 1760
(şi ce este astăzi) fosta Iugoslavie, Cehia și Slovacia
„Edictul de toleranţă a lui Joseph al II-lea nu s-a aplicat sabatarienilor, iar unii dintre ei au pierdut din nou toate posesiunile lor.” – Seria a doua, 254.
Preoţii catolici, ajutaţi de soldaţi, i-au forţat să accepte romano-catolicismul cu numele şi i-au obligat să lucreze în Sabat şi să meargă la biserică duminica – acestea au fost metodele folosite timp de două sute cincizeci de ani pentru a-i întoarce pe sabatarieni.
Germania – Tennhardt de Nuremberg
„El ţine cu stricteţe la doctrina Sabatului, pentru că este una dintre cele zece porunci” – „Leban und Wirken” de Bengel, Burk, p. 579.
El însuşi a spus: „Nu se poate arăta că duminica a luat locul Sabatului (p. 366). Domnul Dumnezeu a sfinţit ultima zi a săptămânii. Pe de altă parte, antihristul a stabilit prima zi a săptămânii.” – Extras din scrierile lui Tennhardt, p. 49 (publicate în 1712).
Boemia şi Moravia (astăzi Cehia și Slovacia)
Istoria lor din 1635 până în 1867 este prezentată astfel de Adolf Dux: „Situaţia sabatarienilor era îngrozitoare. Cărţile şi scrierile lor trebuiau să fie trimise la Consistoriul de la Karlsburg pentru a fi aruncate în flăcări.” – „Aus Ungarn”, pp. 289-291, Leipzig, 1850.
Olanda şi Germania
„Dr. Cornelius a spus despre Frizia de Est că, acolo unde baptişti erau numeroşi, «duminica şi zilele sfinte nu erau ţinute» (ei erau păzitori ai Sabatului).” – „Der Anteil Ostfrieslands and Ref. Muenster”, 1852, pp. 129, 134.
Moravia – Contele Zinzendorf
În 1738, Zinzendorf a scris astfel despre păzirea Sabatului, pe care o practica: „Am stabilit deja de mulţi ani că Sabatul este ziua de odihnă, iar duminica este pentru proclamarea evangheliei.” – Colecţia „Budingsche Sammlung”, sec. 8, p. 224, Leipzig, 1742.
America – 1741
Fraţii moravi (după ce Zinzendorf a venit din Europa): „În mod special trebuie observat că el şi biserica de la Betleem sunt hotărâţi să ţină ziua a şaptea ca zi de odihnă.” – Idem, pp. 5, 1421, 1422.
America
Dar înainte ca Zinzendorf şi moravii de la Betleem să fi început să ţină Sabatul şi să le fi mers bine, era o grupă mică de păzitori ai Sabatului germani în Pennsylvania. A se vedea „History of Religious Denominations in the United States” de Rupp, pp.109-123.