Sabbath Truth - Sunrise over Mountains
Istoria Sabatului

Sabatul de-a lungul secolelor

Secolul al XIX-lea Sabbath History

„Dar majoritatea s-a mutat în Crimeea şi Caucaz, unde ei au rămas credincioşi doctrinelor lor în ciuda persecuțiilor care ţin până în prezent. Oamenii îi numesc «subotniki» sau «sabatarieni».” – Sternberg, „Geschichte der Juden in Polen”, p. 124.

China


„În timpurile acestea, Hung a interzis folosirea opiului, chiar şi a tutunului şi a tuturor băuturilor amețitoare, iar Sabatul a fost păzit cu religiozitate.” – „The Ti-Ping Revolution” de Llin-Le, unul dintre ofiţeri, vol. 1, pp. 36-48, 84.

„Ziua a şaptea este păzită cu multă religiozitate şi stricteţe. Sabatul Taiping este păzit sâmbăta.” – p. 319.

„Când au fost întrebaţi de ce ţin Sabatul zilei a şaptea, taipingii au răspuns că primul motiv este că Biblia învaţă acest lucru, iar al doilea că strămoşii lor au ţinut această zi de închinare.” – „A Critical History of the Sabbath and the Sunday”

India şi Persia


„Afară de aceasta, ei păzesc cu solemnitate închinarea creştină în întreg imperiul, în ziua a şaptea.” – „Christian Researches in Asia”, p. 143.

Danemarca


„Această agitaţie nu a fost fără efect. Pastorul M. A. Sommer a început să ţină ziua a şaptea şi a scris în publicaţia bisericii sale.” – „Indovet Kristendom" nr. 5, 1875, un articol impresionant despre adevăratul Sabat. Într-o scrisoare adresată fratelui John G. Matteson, el spune:
„Printre baptiştii de aici, din Danemarca, este o mare agitaţie cu privire la porunca Sabatului. Însă eu sunt probabil singurul predicator din Danemarca ce este foarte aproape de adventişti şi care, pentru mulţi ani, a proclamat a doua venire a lui Hristos.” – „Advent Tidente”, mai 1875.

Rusia


„Dar majoritatea s-a mutat în Crimeea şi Caucaz, unde ei au rămas credincioşi doctrinelor lor în ciuda persecuțiilor care ţin până în prezent. Oamenii îi numesc «subotniki» sau «sabatarieni».” – Sternberg, „Geschichte der Juden in Polen”, p.124.

Suedia (baptiştii)


„Ne vom strădui acum să arătăm că sfințenia Sabatului îşi are baza şi originea într-o lege pe care Dumnezeu a stabilit-o chiar la creaţiune pentru întreaga lume şi, drept urmare, este aplicabilă tuturor oamenilor din toate veacurile.” – „Evangelisten”, Stockholm, 20 mai – 15 august 1863 (Biserica Baptistă Suedeză)

America – 1845


„Astfel vedem împlinită profeţia din Daniel 7:25, cornul cel mic schimbând vremurile şi legea. Prin urmare, mi se pare clar că toţi cei care păzesc prima zi ca Sabat sunt păzitori ai duminicii papei şi călcători ai Sabatului lui Dumnezeu.” – fratele T. M. Preble, 13 februarie 1845.

America (adventiştii de ziua a şaptea)


În 1844, adventiştii de ziua a şaptea s-au ridicat şi s-au răspândit în aproape toată lumea până la finalul secolului al XIX-lea. Numele vine de la învăţătura lor privitoare la Sabatul zilei a şaptea şi venirea lui Isus. În 1874 şi-au început lucrarea în Europa, în 1885 în Australia, în 1887 în sudul Africii, în 1888 în Asia şi America de Sud. Adventiştii de ziua a şaptea susţin acelaşi Sabat pe care Isus şi urmaşii Lui l-au păzit. Torţa sacră a adevărului nu s-a stins de-a lungul secolelor. Adventiştii lucrează acum în aproape 1.000 de limbi ale planetei şi au peste 27.000 de biserici. Peste zece milioane de membri din jurul globului întâmpină orele sfinte ale Sabatului.


„Primele patru porunci stabilesc obligaţiile directe ale omului faţă de Dumnezeu. (…) Iar dacă păzim primele patru porunci, sunt mari şanse să le păzim şi pe celelalte şase. (…) Porunca a patra arată dreptul lui Dumnezeu asupra timpului şi minţii omului. (…) Cele şase zile de lucru şi odihna din Sabat trebuie păstrate ca mărturie a activităţii şi a odihnei lui Dumnezeu la creaţiune. (…) Niciuna dintre cele zece porunci nu este relevantă doar pentru anumite naţiuni. (…)
Sabatul a fost dat la început (cu mult înainte de Moise), fără vreo legătură specială cu evreii, ci ca instituţie pentru toată omenirea, în amintirea odihnei lui Dumnezeu după cele şase zile ale creaţiunii. El a fost lăsat pentru toţi descendenţii lui Adam.” – Studiile biblice pentru adulţi, seriile Conferinţei Baptiste de Sud, 15 august 1937.

Romano-catolicii


„Este bine să le reamintim prezbiterienilor, baptiştilor, metodiştilor şi tuturor celorlalţi creştini, că Biblia nu-i susţine nicăieri în păzirea duminicii. Duminica este o instituţie a Bisericii Romano-Catolice şi cei care păzesc această zi, păzesc o poruncă a Bisericii Catolice.” – Preotul Brady într-un mesaj raportat la ştirile lui Elizabeth, New Jersey, pe 18 martie 1903.

„Biserica, pe de altă parte, după ce a schimbat ziua de odihnă de la Sabatul evreiesc, sau a şaptea zi a săptămânii, la prima, a făcut ca porunca a treia să se refere la duminică drept ziua care trebuie sfinţită ca zi a Domnului. Conciliul de la Trento (Ses. VI, can. xix) îi condamnă pe cei care neagă că cele zece porunci se aplică creştinilor.” – „The Catholic Encyclopedia, Commandments of God”, vol. IV, © 1908 de Robert Appleton Company – ediţia online © 1999 de Kevin Knight, Nihil Obstat - Remy Lafort, Censor Imprimatur - +John M. Farley, arhiepiscop de New York, p. 153.

„Respinge autoritatea bisericii şi nu ai nicio explicaţie sau justificare adecvată sau rezonabilă pentru înlocuirea sâmbetei cu duminica în porunca a treia – a patra la protestanţi – a lui Dumnezeu. (…) Biserica este deasupra Bibliei şi schimbarea păzirii Sabatului este o dovadă a acestui fapt.” – „Catholic Record”, 1 septembrie 1923.

„Dacă protestanţii ar urma Biblia, ei s-ar închina lui Dumnezeu în ziua Sabatului. Păzind duminica, ei urmează o lege a Bisericii Catolice.” – Albert Smith, cancelar al Arhidiecezei Baltimore, răspunzând cardinalului într-o scrisoare din 10 februarie 1920.

Biserica episcopală


„Porunca Bibliei spune că trebuie să te odihneşti în ziua a şaptea. Aceasta este sâmbăta. Nicăieri în Biblie nu se spune că închinarea trebuie să aibă loc duminică.” – Phillip Carrington, citat în „Toronto Daily Star”, 26 octombrie 1949. Carrington (1892-), arhiepiscop anglican al Quebec-ului, a rostit cele de mai sus într-un mesaj pe acest subiect adresat unei adunări a clerului. Mesajul a fost mult distribuit în mass-media.

Biserica Luterană


„Am văzut cât de subtil a dispărut urma Sabatului evreiesc din mintea bisericii creştine şi cât de complet a fost ea luată în stăpânire de noua idee a păzirii primei zile. Am văzut cum creştinii din primele trei secole niciodată nu au făcut confuzie între cele două, ci un timp le-au sărbătorit pe amândouă.” – „The Sunday Problem”, o carte de studiu a Bisericii Luterane, 1923, p. 36.

Biserica lui Hristos


„Dar nu găsim nici o poruncă directă de la Dumnezeu, nici o instrucţiune venită de la Hristos cel înviat, nici o îndrumare de la primii apostoli, din care să rezulte că Sabatul zilei a şaptea trebuie înlocuit cu duminica.” „Să fim cât se poate de clari asupra acestui subiect. Deşi pentru creştini această zi, prima zi a săptămânii, este cea mai importantă dintre toate zilele (…) nu este nicio poruncă sau însărcinare în Noul Testament cu privire la păzirea ei ca zi sfântă.” „Biserica romană a ales prima zi a săptămânii în cinstea învierii lui Hristos.” – „Bible Standard”, mai 1916, Auckland, Noua Zeelandă.

Biserica Anglicană


„Nicăieri în Biblie nu se spune că închinarea trebuie să aibă loc duminica. Adu-ţi aminte de ziua Sabatului, ca să o păzești sfântă (…)! Aceasta este sâmbăta.” – P. Carrington, arhiepiscop de Quebec, 27 octombrie 1949.

Institutul Smithsonian


„Preţuirea duminicii, ziua acceptată în mod tradiţional ca cea în care a înviat Hristos, a variat de-a lungul secolelor erei creştine. Din timp în timp, ea a fost confundată cu ziua a şaptea a săptămânii, Sabatul. Popoarele vorbitoare de limbă engleză au fost cele care, cu cea mai mare consecvenţă, au perpetuat presupunerea eronată că obligațiile poruncii a patra au trecut asupra duminicii. În limbaj obişnuit, despre duminică se vorbeşte în mod frecvent, dar eronat, că ar fi Sabatul.” – F. M. Setzler, Custodele principal, Departamentul de Antropologie, Institutul Smithsonian, într-o scrisoare din 1 septembrie 1949.