Aproape întreaga creştinătate cinsteşte duminica. A ştiut Dumnezeu că va avea loc această încercare de a schimba sfântul Său Sabat? „El va rosti vorbe de hulă împotriva Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi se va încumeta să schimbe vremurile şi legea, şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp de o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme” (Daniel 7:25).
„Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor” (Faptele apostolilor 20:28-30).
Da, cu mult timp în urmă, Dumnezeu a prevăzut că din cadrul bisericii însăşi se vor ridica oameni înşelaţi care vor încerca să schimbe sfânta Sa lege.
Cine este responsabil pentru toată confuzia cu privire la Sabat?
În cartea profetică a lui Daniel, Dumnezeu enumeră multe caracteristici definitorii pentru cornul cel mic, care „se va încumeta să schimbe” legea lui Dumnezeu. Elementele de identificare din Biblie arată clar spre Biserica Catolică, ca fiind această organizaţie. De fapt, poţi găsi răspunsul la întrebare citind direct multele declaraţii făcute de biserică şi conducerea ei:
„Biserica Catolică a destinat duminica ca zi de închinare colectivă şi îşi asumă toate meritele – sau vina – pentru această schimbare.” – This Rock, The Magazine of Catholic Apologetics and Evangelization, p. 8, iunie 1997
„Biserica, pe de altă parte, după ce a schimbat ziua de odihnă de la Sabatul evreiesc sau a şaptea zi a săptămânii, la prima, a făcut ca porunca a treia să numească duminica ziua care trebuie sfinţită ca zi a Domnului.” – The Catholic Encyclopedia („Enciclopedia catolică”)
„Sigur că Biserica Catolică pretinde că schimbarea este actul ei. Iar acesta este un semn al puterii şi al autorităţii ei ecleziastice în probleme religioase.” – C. F. Thomas, cancelar al cardinalului Gibbons, răspunzând la o scrisoare privitoare la schimbarea Sabatului, 11 noiembrie 1895
* Citeşte aici – în limba engleză – o listă mai largă a declaraţiilor catolicilor, protestanţilor şi istoricilor
Este important să ţinem adevăratul Sabat?
Din solia celor trei îngeri, solia de avertizare finală a lui Dumnezeu către pământ, înţelegem că da, este. În solia de avertizare finală a lui Dumnezeu adresată lumii regăsim chemarea de a ne închina Creatorului: „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului (...). El zicea cu glas tare: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!»” (Apocalipsa 14:6-7).
Chemarea la închinare din Apocalipsa 14:7 ne trimite înapoi la porunca Sabatului, pe care Dumnezeu l-a pus anume deoparte, pentru scopuri sfinte: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.” (Exodul 20:8-11).
Pe întreg parcursul Scripturilor găsim subliniată importanţa recunoaşterii Creatorului: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11).
„Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii. Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile” (Psalmi 96:4-5).
„Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul” (Psalmi 121:1-2).
Păzind Sabatul ca sfânt, după cum El a poruncit, ne arătăm dragostea pentru El şi recunoaştem autoritatea Lui în viaţa noastră. „Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut iubeşte şi pe cel născut din El. Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui. Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:1-3).
Contează cum ne închinăm lui Dumnezeu?
Da. În Ioan capitolul 4, femeia de la fântână I-a pus lui Isus aceeaşi întrebare. Isus a răspuns astfel: „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:23-24).
Dumnezeu dă o avertizare serioasă în Apocalipsa 14:7, făcând clar că trebuie să ne închinăm „Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor”. Această avertizare serioasă este necesară pentru că diavolul a înşelat aproape întreaga lume, făcând-o să accepte substitutul său, iar din această cauză mulţimi de oameni se închină şi îl ascultă pe el mai mult decât pe Creator. „Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira după fiară. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: «Cine se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?»” (Apocalipsa 13:3-4).
Putem fi siguri cine este această fiară? Până la urmă, contează cu adevărat?
Da, putem şi trebuie să ştim cine este această fiară.
„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: «Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului»” (Apocalipsa 14:9-10). Biblia afirmă clar că cei care se închină fiarei vor fi pierduţi.
În lumina acestei avertizări atât de serioase şi solemne din partea lui Dumnezeu, nu ar trebui să ascultăm de niciun om care ne spune că nu putem înţelege cine este fiara sau că aceasta oricum nu contează (a se vedea 2 Timotei 4:3-4; 2 Corinteni 11:14-15).
Dacă lăsăm Biblia să se interpreteze pe ea însăşi, comparând verset cu verset, putem şti exact cine este fiara (Iacov 1:5; Isaia 28:10-13). Dacă nu ai făcut-o deja, te sfătuim să reciteşti elementele care descriu cornul cel mic din Daniel 7, iar apoi să laşi Biblia să identifice cine este prima fiară din Apocalipsa 13.
Lupta este pentru închinare!
„Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6:16)