Mulţi oameni au arătat spre anumite ocazii din Noul Testament în care se menţionează „prima zi a săptămânii”, duminica, luându-le ca motive de închinare – păzire a Sabatului – în ziua de duminică. Dar arată sau măcar sugerează vreunul dintre aceste opt pasaje că Sabatul a fost schimbat cu duminica?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, să analizăm fiecare dintre aceste pasaje din Scriptură:
„În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.” (Luca 24:1-2).
Aici se relatează întâmplarea în care urmaşii lui Isus merg la mormântul Lui pentru a finaliza trista lucrare de ungere a trupului Său pentru îngropare. Din cauză că Sabatul se apropia, femeile nu au avut timp să-L ungă pe Domnul vineri, imediat după moartea Sa. Versetele anterioare confirmă că „în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege” (Luca 23:56). Chiar în suferinţa lor, ele L-au onorat pe Isus, păzind toate poruncile Lui, inclusiv Sabatul.
Mai sunt alte patru pasaje care se referă la învierea lui Isus şi sunt foarte asemănătoare versetelor de mai sus. Ele sunt:
Matei 28:1
Marcu 16:1-3
Marcu 16:9
Ioan 20:1
Aceste versete confirmă faptul că Isus S-a odihnit în mormânt sâmbăta şi S-a arătat ucenicilor Săi în dimineaţa primei zile a săptămânii. (A se vedea articolul „Nu ar trebui să ne închinăm duminica în cinstea învierii?”)
Să privim acum ultimele trei pasaje:
„În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: «Pace vouă!»” (Ioan 20:19).
Unii susţin că ucenicii se întâlneau duminica pentru a se închina, dar dacă analizezi versetul cu atenţie, vei observa cuvintele „de frica iudeilor” – sintagma-cheie pentru a înţelege deplin acest pasaj. Aceasta nu era o reuniune pentru a se închina duminica. Ucenicii se temeau şi se ascundeau de iudei! Nimic din acest verset nu sugerează că prima zi ar fi fost considerată sfântă.
„Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.” (1 Corinteni 16:1-2).
Pavel îi sfătuieşte pe credincioşii să pună deoparte un dar pentru cei dintre ei care erau în nevoie. Aici nu se face referire la vreo întâlnire. El doar le cere să pregătească fiecare acasă o donaţie care să fie oferită la o altă dată ulterioară.
„În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii.” (Faptele apostolilor 20:7).
Din punct de vedere biblic, zilele încep la apusul soarelui, aşa că aici este vorba despre partea întunecată a zilei de duminică – ceea ce noi am numi sâmbătă seară. La venirea dimineţii, când încă era duminică, Pavel a pornit într-un drum lung pentru a se îmbarca pe o corabie (versetul 13). Dacă duminica ar fi fost Ziua Domnului, el nu şi-ar fi început atunci călătoria.
Atâta tot…
Acestea sunt singurele referiri la duminică din Noul Testament. Nici unul dintre aceste pasaje nu se referă la prima zi a săptămânii ca Zi a Domnului şi nici unul dintre aceste versete nu sugerează în niciun fel că Sabatul a fost schimbat cu duminica.