Sabbath Truth - Sunrise over Mountains
Istoria Sabatului

Declaraţiile cultelor despre Sabat

Biserica Catolică Citate despre Sabat

„Este bine să le reamintim prezbiterienilor, baptiştilor, metodiştilor şi tuturor celorlalţi creştini, că Biblia nu-i susţine nicăieri în păzirea duminicii. Duminica este o instituţie a Bisericii Romano-Catolice, iar cei care păzesc această zi păzesc o poruncă a Bisericii Catolice.”
—Preotul Brady într-un mesaj raportat în Elizabeth, New Jersey, „News”, pe 18 martie 1903.
„Protestanţii (…) acceptă duminica în locul sâmbetei ca zi de închinare publică după ce Biserica Catolică a făcut schimbarea. (…) Dar gândirea protestantă nu pare să realizeze că (…) ţinând duminica, ei acceptă autoritatea purtătorului de cuvânt al bisericii, papa.”
—„Our Sunday Visitor”, 5 februarie 1950.
„Sigur că aceste două vechi citate sunt cu exactitate corecte. Biserica Catolică a stabilit duminica drept zi de închinare colectivă şi primeşte toate meritele – sau învinuirile – pentru această schimbare.”
—„This Rock, The Magazine of Catholic Apologetics and Evangelization”, iunie 1997, p. 8.
„Întrebare: Ai vreo altă dovadă că ei (protestanţii) nu se ghidează după Scriptură?

Răspuns: Da, atât de multe, încât nu putem insera mai mult de o ilustraţie în această carte. Ei resping mult din ceea ce este clar prezentat în Scriptură şi susţin şi mai mult din ceea ce nu este descoperit nicăieri în Cartea sfântă.

Întrebare: Poţi da exemple pentru ambele situaţii?

Răspuns: Ei ar trebui, dacă într-adevăr Scriptura este singura lor regulă, să-și spele picioarele unii altora, potrivit poruncii lui Hristos din capitolul al treisprezecelea din Sfântul Ioan; ar trebui să păzească nu duminica, ci sâmbăta, potrivit poruncii: «Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti», căci această poruncă nu a fost schimbată sau abrogată în Scriptură.”
—Rev. Stephen Keenan, „A Doctrinal Catechism”, New York, 1857, p. 101.
„Întrebare: Ai vreun alt mod de a dovedi că biserica are puterea de a institui sărbători sau precepte?

Răspuns: Dacă nu ar avea o astfel de putere, nu ar fi putut face ceea ce admit toţi oamenii religioşi moderni. Ea nu ar fi putut înlocui păzirea Sabatului zilei a şaptea cu păzirea duminicii, ziua întâi a săptămânii, schimbare pentru care nu există nicio autoritate scripturistică.”
—Rev. Stephen Keenan, „A Doctrinal Catechism”, New York, 1857, p. 174.
„Întrebare: În ce fel putem arată unui protestant că el vorbeşte în mod nechibzuit împotriva posturilor şi abstinenţelor?

Răspuns: Dacă nu este dispus să ia parte la post sau abstinenţă, întrebaţi-l de ce păzeşte duminica, şi nu sâmbăta, ca zi de odihnă. Dacă va răspunde că Scriptura îi porunceşte să păzească duminica, dar ea nu vorbeşte nimic despre post şi abstinenţă, spuneţi-i că Scriptura vorbeşte despre sâmbătă sau Sabat, dar nu dă nicăieri nicio poruncă cu privire la duminică sau prima zi a săptămânii. Dacă el neglijează sâmbăta ca zi de odihnă şi sfinţire şi pune în locul ei duminica, doar din cauză că acesta era obiceiul bisericii din vechime, nu ar trebui, dacă vrea să aibă o purtare consecventă, să ţină postul şi abstinenţa, pentru că aceeaşi biserica din vechime le-a poruncit?”
—Rev. Stephen Keenan, „A Doctrinal Catechism”, New York, 1857, p. 181.
„Întrebare: Care este ziua Sabatului?

Răspuns: Sâmbăta e ziua Sabatului.

Întrebare: De ce ținem noi duminica în loc de sâmbăta?

Răspuns: Ţinem duminica în loc de sâmbătă, pentru că Biserica Catolică a transferat solemnitatea zilei de sâmbătă asupra duminicii.”
—Rev. Peter Giermann, C.SS.R., „Convert’s Catechism of Catholic Doctrine”, p. 50.
„Întrebare: Nu ar trebui ca un protestant inteligent să-şi pună nişte întrebări serioase, când descoperă că însăşi Biblia nu este urmată ca regulă de cei de aceeaşi religie cu el?

Răspuns: Cu siguranţă ar trebui, când îi vede că botează copiii, abrogă Sabatul evreiesc şi ţin duminica pentru care nu există nicio autoritate scripturală; când descoperă că ei neglijează să-şi spele unii altora picioarele, lucru poruncit expres, şi când mănâncă sânge şi animale sugrumate, lucruri interzise expres în Scriptură. Ar trebui să-şi pună nişte întrebări, dacă gândeşte câtuşi de puţin. (…)

Întrebare: Nu ar trebui ca protestantul să-şi pună întrebări când descoperă că urmează tradiţia drept călăuză?

Răspuns: Da, dacă ar reflecta asupra faptului că nu are decât tradiţia catolică pentru a sfinţi duminica.”
—„Controversial Catechism” de Stephen Keenan, ediţia nouă, revizuită de Rev. George Cormack, publicată la Londra de „Burns & Oates”; New York, Cincinnati, Chicago: ed. Benzinger Brothers, 1896, pp. 6, 7.
„Biserica, pe de altă parte, după ce a schimbat ziua de odihnă de la Sabatul evreiesc, sau a şaptea zi a săptămânii, la prima, a făcut ca porunca a treia să se refere la duminică drept ziua care trebuie sfinţită ca zi a Domnului. Conciliul de la Trento (Ses. VI, can. xix) îi condamnă pe cei care nu acceptă că cele zece porunci se aplică creştinilor.”
—„The Catholic Encyclopedia, Commandments of God”, vol. IV, © 1908 de Robert Appleton Company – ediţia online © 1999 de Kevin Knight, Nihil Obstat, Remy Lafort, Censor Imprimatur – John M. Farley, Arhiepiscop de New York, p. 153.
„Biserica (Romano-Catolică) a schimbat păzirea Sabatului la duminică în virtutea autorităţii divine, infailibile, care i-a fost dată de întemeietorul ei, Isus Hristos. Pretenţia protestantă că Biblia este singurul îndreptar al credinţei nu lasă loc pentru păzirea duminicii. În această privinţă, adventiştii de ziua a şaptea sunt singurii protestanţi consecvenţi.”
—„The Catholic Universe Bulletin”, 14 august 1942, p. 4.
„Toţi credem multe lucruri privitoare la religie pe care nu le găsim în Biblie. De exemplu, nicăieri în Biblie nu găsim că Hristos sau apostolii au poruncit ca Sabatul să fie schimbat de la sâmbătă la duminică. Avem porunca lui Dumnezeu dată lui Moise de a sfinţi ziua Sabatului, care este a şaptea zi a săptămânii, sâmbăta. Astăzi, majoritatea creştinilor păzeşte duminica pentru că ea ne-a fost descoperită de biserică, în afara Bibliei.”
—„The Catholic Virginian. To Tell You The Truth”, vol. 22, nr. 49, 3 octombrie 1947.
„(…) poţi citi Biblia de la Geneza la Apocalipsa şi nu vei găsi nici un singur rând care să autorizeze sfinţirea duminicii. Scripturile subliniază ţinerea cu religiozitate a sâmbetei, o zi pe care noi nu o sfinţim niciodată.”
—„The Faith of Our Fathers”, de cardinalul James Gibbons, arhiepiscop de Baltimore, ediţia a optzeci şi a opta, p. 89. Publicată iniţial în 1876, republicată cu drepturi de autor în 1980 de TAN Books and Publishers, pp. 72-73.
„Respinge autoritatea bisericii şi nu ai nicio explicaţie sau justificare adecvată sau rezonabilă pentru înlocuirea sâmbetei cu duminica în porunca a treia – a patra la protestanţi – a lui Dumnezeu. (…) Biserica este deasupra Bibliei şi schimbarea păzirii Sabatului este o dovadă a acestui fapt.”
—„Catholic Record”, 1 septembrie 1923.
„Dar din moment ce sâmbăta, nu duminica, este menţionată în Biblie, nu este ciudat că cei care nu sunt catolici, care pretind că iau religia direct din Biblie şi nu de la biserică, ţin duminica în locul sâmbetei? Desigur, este o inconsecvenţă. Dar această schimbare a fost făcută cu aproape cincisprezece secole înainte de naşterea protestantismului, iar la timpul acela obiceiul era păzit la scară universală. Ei au continuat obiceiul, deşi acesta are la bază autoritatea Bisericii Catolice şi nu un text explicit din Biblie. Acea păzire rămâne ca o amintire a bisericii mamă din care se trag sectele care nu sunt catolice – ca un băieţel care fuge de acasă, dar încă păstrează în buzunar o poză a mamei şi o buclă din părul ei.”
—„The Faith of Millions”
„Poate cel mai curajos lucru şi cea mai revoluţionară schimbare pe care biserica le-a făcut vreodată au avut loc în primul secol. Ziua cea sfântă, Sabatul, a fost schimbat de la sâmbătă la duminică. «Ziua Domnului» («dies Dominica») a fost aleasă, nu ca urmare a directivelor Scripturilor, ci din simţul propriei puteri al bisericii. Ziua învierii şi ziua Cincizecimii, la cincizeci de zile mai târziu, au avut loc în prima zi a săptămânii. Aşa că acesta urma să fie noul sabat. Oamenii care cred că Scripturile trebuie să fie singura autoritate, ar trebui în mod logic să devină adventişti de ziua a şaptea şi să sfinţească sâmbăta.”
—„Sentinel. Pastor's page”, Biserica Catolică „Saint Catherine”, Algonac, Michigan, 21 mai 1995.
„Dacă protestanţii ar urma Biblia, ei s-ar închina lui Dumnezeu în ziua Sabatului. Păzind duminica, ei urmează o lege a Bisericii Catolice.”
—Albert Smith, cancelar al Arhidiecezei Baltimore, răspunzând cardinalului într-o scrisoare din 10 februarie 1920.
„Ţinerea duminicii de către protestanţi este un omagiu pe care îl aduc, în ciuda lor înşiși, autorităţii Bisericii (Catolice).”
—Monsenior Louis Segur, „Plain Talk about the Protestantism of Today”, p. 213.
Care este acea întrebare importantă pe care papalitatea o adresează protestanţilor?
Protestanţii au întrebat în mod repetat papalitatea: „Cum îndrăzneşti să schimbi legea lui Dumnezeu?” Dar întrebarea adresată protestanţilor de către Biserica Catolică este şi mai pătrunzătoare.

O avem aici, în mod oficial: „Îmi vei spune că sâmbăta este Sabatul evreiesc, dar sabatul creştin a fost schimbat în duminică. Schimbat! De către cine? Cine are autoritatea de a schimba o poruncă expresă a Dumnezeului Atotputernic? Când Dumnezeu a vorbit şi a spus: «Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti», cine va îndrăzni să spună: «Nu, vei putea lucra şi face tot felul de afaceri lumeşti în ziua a şaptea, dar vei sfinţi prima zi în locul ei?»

Aceasta este o întrebare foarte importantă, la care nu ştiu cum poţi răspunde. Eşti protestant şi pretinzi că umbli după Biblie şi doar Biblie; cu toate acestea, într-o problemă atât de importantă, cum este sfinţirea unei zile din şapte, mergi împotriva literei clare a Bibliei şi aşezi o altă zi în locul zilei poruncite de Biblie.

Porunca de a sfinţi ziua a şaptea este una dintre cele zece porunci. Crezi că celelalte nouă sunt încă aplicabile, dar cine ţi-a dat permisiunea de a o încălca pe a patra? Dacă eşti consecvent principiilor tale, dacă urmezi cu adevărat Biblia şi doar Biblia, ar trebui să poţi aduce un pasaj din Noul Testament, în care porunca a patra este modificată în mod expres.”
—„Library of Christian Doctrine: Why Don't You Keep Holy the Sabbath-Day?” (Londra, „Burns and Oates” Ltd.), pp. 3, 4.
„Nu este decât o singură biserică de pe faţa pământului care are puterea, sau pretinde că are puterea, de a da legi care să oblige conştiinţa, să oblige înaintea lui Dumnezeu, să oblige sub pedeapsa focului iadului. De exemplu, să luăm instituirea duminicii. Ce drept are oricare altă biserică să păzească această zi? Vei răspunde că o face în virtutea poruncii a treia (papalitatea a dat-o la o parte pe a doua privitoare la închinarea la chipuri cioplite şi a numit porunca a patra, a treia), care spune: «Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Sabatului.» Dar duminica nu este Sabatul.

Orice băieţel ştie că duminica este prima zi a săptămânii. Am oferit în mod repetat 1.000 de dolari oricui îmi va dovedi doar din Biblie că duminica este ziua pe care trebuie să o păzim, dar nimeni nu a venit să revendice acei bani. Sfânta Biserică Catolică este cea care a schimbat ziua de odihnă de la sâmbătă, ziua a şaptea, la duminică, prima zi a săptămânii.”
—T. Enright, C.S.S.R., într-o prelegere susţinută în 1893.
„Sigur că Biserica Catolică pretinde că schimbarea este actul ei. Iar acest act este semnul puterii şi al autorităţii ei ecleziastice în probleme religioase.
—C. F. Thomas, cancelar al Cardinalului Gibbons, răspunzând unei scrisori privitoare la schimbarea Sabatului, 11 noiembrie 1895.
„Tradiţia, şi nu Scriptura, este stânca pe care biserica lui Isus Hristos este zidită.”
—Adrien Nampon, „Catholic Doctrine as Defined by the Council of Trent”, p. 157.
„Papa are o atât de mare autoritate şi putere încât poate modifica, explica sau interpreta chiar legea divină. Papa poate modifica legea divină, din moment ce puterea lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu, iar el acţionează ca locţiitor al lui Dumnezeu pe pământ.”
—Lucius Ferraris, „Prompta Bibliotheca”, art. „Papa”, II, vol. VI, p. 29.
„Liderul Bisericii Catolice este definit de credinţă drept vicarul lui Isus Hristos (şi acceptat ca atare de credincioşi). Papa este considerat omul de pe pământ care «ia locul» Celei de a Doua Persoane a Dumnezeului omnipotent al Trinităţii.”
—Ioan Paul al II-lea, „Crossing the Threshold of Hope”, p. 3, 1994.
„(…) intuiţia păstorească a sugerat bisericii creștinarea noţiunii de duminică drept «ziua soarelui», care era denumirea romană a acelei zile şi care este încă păstrată în unele limbi moderne. Aceasta pentru a-i îndepărta pe cei credincioşi de ademenirea sectelor care aduceau închinare soarelui şi pentru a direcţiona sărbătorirea acelei zile spre Hristos, adevăratul «soare» al omenirii.”
—Ioan Paul al II-lea, „Dies Domini, 27. The day of Christ-Light”, 1998. (Lideri protestanţi proeminenţi sunt de acord cu această declarație; pentru a citi declaraţia doctorului E. T. Hiscox, autor al „Baptist Manual”, disponibilă în limba engleză.)
„Soarele era zeul suprem în cultura păgână. (…) Soarele are şi astăzi închinători în Persia şi alte ţări. (…) Soarele are cu adevărat ceva regesc, maiestuos, făcându-l să fie o emblemă potrivită pentru Isus, Soarele dreptăţii. Pornind de aici, biserica din aceste ţări pare să fi spus: «Păstraţi acel nume vechi, păgân (duminica). Ea va rămâne consacrată, sfințită.» În acest fel, duminica păgână, dedicată lui Balder, a devenit duminica creştină, sfinţită pentru Isus.”
—William Gildea, Doctor Divinitatis, „The Catholic World”, martie 1894, p. 809.
„Păstrarea vechiului nume păgân de «Dies Solis» («zilei soarelui») pentru duminică se datorează în mare măsură unirii dintre punctele de vedere păgân şi creştin, prin care prima zi a săptămânii a fost recomandată de Constantin supuşilor săi – deopotrivă păgâni şi creştini – ca «venerabila» zi a soarelui.”
—Arthur P. Stanley, „History of the Eastern Church”, p. 184.
„Când Sf. Pavel a repudiat faptele legii, el nu se referea la cele zece porunci, care sunt la fel de imuabile ca însuşi Dumnezeu şi pe care Dumnezeu nu ar fi putut să le schimbe şi să rămână încă Dumnezeul infinit de sfânt.”
—„Our Sunday Visitor”, 7 octombrie 1951.
„Întrebare: Cum dovedeşti că biserica are puterea de a porunci care sunt zilele de sărbătoare şi zilele sfinte?

Răspuns: Prin însuşi actul schimbării sâmbetei în duminică, pe care protestanţii îl admit. Astfel, ei se contrazic în fond, păzind cu stricteţe duminica şi încălcând majoritatea celorlalte sărbători poruncite de aceeaşi biserică.”
—Henry Tuberville, „An Abridgment of the Christian Doctrine”, 1833, p. 58. Aceeaşi declaraţie este regăsită în „Manual of Christian Doctrine”, editat de Daniel Ferris, 1916, p. 67.
„Unii teologi au susţinut că Dumnezeu a stabilit în mod direct duminica drept zi de închinare în LEGEA NOUĂ, că El însuşi a înlocuit în mod explicit Sabatul cu duminica. Dar această teorie este abandonată în întregime. Acum se susţine, în general, că Dumnezeu a dat pur şi simplu bisericii Sale puterea de a pune deoparte oricare zi sau zile, pe care le va găsi potrivite să fie zile sfinte. Biserica a ales duminica, prima zi a săptămânii, iar în cursul timpului a adăugat şi alte zile ca zile sfinte.”
—Vincent J. Kelly, „Forbidden Sunday and Feast-Day Occupations”, Washington, D.C., Catholic University of America Press, „Studies in Sacred Theology”, nr. 70, 1943, p. 2.
„Dacă ar fi să consultăm doar Biblia, ar trebui să sfinţim ziua Sabatului, adică sâmbăta, împreună cu evreii, în locul duminicii.”
—„A Course in Religion for Catholic High Schools and Academies”, de Rev. John Laux M. A., ed. Benzinger Brothers, ediţia 1936, partea I.
„Duminica este o instituţia catolică şi (…) poate fi apărată doar pe baza principiilor catolice. (…) De la începutul şi până la sfârşitul Scripturii nu există nici un singur pasaj care să ne permită transferul închinării publice săptămânale de la ultima zi a săptămânii la prima.”
—„Catholic Press”, 25 august 1900.
„Sabatul era sâmbăta, nu duminica. Biserica a schimbat păzirea Sabatului în păzirea duminicii. Protestanţii trebuie să fie cât se poate de confuzi dacă păzesc duminica când Dumnezeu a spus clar: «Sfinţeşte ziua Sabatului.» Cuvântul «duminică» nu apare nicăieri în Biblie, aşa că fără să ştie, ei ascultă de autoritatea Bisericii Catolice.”
—Canon Cafferata, „The Catechism Explained”, p. 89.
„Logica şi bunul simţ cer acceptarea uneia sau alteia dintre aceste alternative: fie protestantismul şi sfinţirea sâmbetei, fie catolicismul şi sfinţirea duminicii. Compromisul este imposibil.”
—Cardinalul John Gibbons, „The Catholic Mirror”, 23 decembrie 1893.