Sabbath Truth - Sunrise over Mountains
Istoria Sabatului

Sabatul de-a lungul secolelor

Secolul al XII-lea Sabbath History

Lombardia


„Urme ale păzitorilor Sabatului se întâlnesc în vremea lui Grigore I, Grigore al VII-lea şi în secolul al XII-lea în Lombardia.” – „Strong's Cyclopaedia” („Enciclopedia lui Strong”), 1, 660.

Spania (Alfonso de Aragon)


„Alfonso, regele Aragonului etc., către toţi arhiepiscopii, episcopii şi toţi ceilalţi (…): «Vă poruncim ca ereticii, precum valdenzii şi insabbatatii, să fie înlăturaţi dinaintea feței lui Dumnezeu şi dintre toţi catolicii şi să li se poruncească să iasă din regatul nostru.»” – Marianse, „Praefatio in Lucam Tudensem”, în „Macima Gibliotheca Veterum Patrum”, vol. 25, p. 190.

Ungaria, Franţa, Anglia, Italia, Germania


Referindu-se la pasagini, păzitori ai Sabatului: „Răspândirea ereziei în vremurile noastre este aproape incredibilă. Din Bulgaria la Ebro, din nordul Franţei la Tibru, îi întâlnim peste tot. Ţări întregi sunt infestate, precum Ungaria şi sudul Franţei; ei se găsesc în număr mare în multe alte ţări, în Germania, în Italia, în Ţările de Jos, chiar și în Anglia depun toate eforturile lor.” – Dr. Hahn, „Gesch. der Ketzer”, 1, 13, 14.

Valdenzii


„Printre documente pe care le deținem de la aceiaşi oameni, avem o explicaţie a celor zece porunci datată de Boyer în 1120. Păzirea Sabatului prin abţinerea de la activităţile lumeşti este de asemenea poruncită.” – Blair, „History of the Waldenses”, vol. 1, p. 220.

„Robinson ne relatează despre unii dintre valdenzii Alpilor, care erau numiţi «sabbati», «sabbatati», «insabbatati», dar cel mai frecvent «inzabbatati». «Cineva spunea că ei sunt numiţi astfel după cuvântul evreiesc ‚Sabat’, pentru că păzesc sâmbăta ca zi a Domnului.»” – „General History of the Baptist Denomination”, vol. II, p. 413.

Ţara Galilor


„Sunt multe dovezi că Sabatul a fost păstrat în universitatea din Ţara Galilor până în 1115 d.Hr., când primul episcop roman a fost aşezat la St. David. Vechile biserici galeze păzitoare ale Sabatului nici măcar atunci nu au plecat genunchiul în faţa Romei, ci au fugit în ascunzişurile lor.” – Lewis, „Seventh Day Baptists in Europe and America”, vol. 1, p. 29.

Franţa


„Timp de douăzeci de ani, Pierre de Bruys a agitat sudul Franţei. El a insistat în mod special asupra unei zi de închinare care era recunoscută în acele vremuri de bisericile celtice din Insulele Britanice, de paulicieni şi de marea Biserică Orientală, și anume ziua a şaptea a poruncii a patra.”

Pasaginii


Autorul papal Bonacursus a scris cele ce urmează împotriva „pasaginilor”: „Nu puţini, ci mulţi ştiu care sunt erorile celor ce se numesc pasagini. (…) Înainte de toate, ei învaţă că ar trebui să păzim Sabatul. Mai mult, pentru a mări eroarea lor, ei îi condamnă şi îi resping pe părinţii bisericeşti şi întreaga Biserică romană.” – D'Achery, Spicilegium I, f. 211-214; Muratory, Antiq. med. aevi. 5, f.152, Hahn, 3, 209.