Pentru început, sa citim cuvintele apostolului Pavel din Coloseni 2:14-17: „A sters zapisul cu poruncile lui, care statea împotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit pironindu-l pe cruce. A dezbracat domniile si stapânirile si le-a facut de ocara înaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce. Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mâncare sau bautura, cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos”.
Când unele persoane citesc despre zilele de Sabat (n.tr., în engleza textul spune: „sau cu privire la zilele de sabat”), care sunt umbra lucrurilor viitoare si ca ele au fost pironite pe cruce, se gândesc ca Pavel se refera la Sabatul saptamânal, a patra dintre cele zece porunci. Dar au ei dreptate? Este important sa întelegem bine lucrurile, pentru ca interpretarea pe care o dam întelesului actual al cuvintelor apostolului ne poate duce la adevaruri tot mai profunde sau la erori tot mai grave.
Doua Sabate
Mai întâi, nicaieri în cele zece porunci nu gasim nimic despre mâncare, bautura, zile de sarbatoare, luni noi sau zile de sabat (plural). Toate acestea erau de fapt legi separate pe care Dumnezeu le-a dat pentru sanatatea fizica si spirituala a poporului Sau din Vechiul Testament; ele erau numite legi ceremoniale.
Apoi, Pavel scrie simplu ca el vorbeste despre „sabate, care sunt umbra lucrurilor viitoare”, iar nu despre Sabatul saptamânal, care este un memorial a ceva ce s-a petrecut în trecut, la creatiune. Diferenta dintre o umbra si un memorial este destul de evidenta. Într-adevar, porunca a patra nu ne spune sa pazim ziua a saptea ca pe un tip pentru ceva ce va veni. Ea spune:
„Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. (...) Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamântul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o” (Exodul 20:8-11).
Mai mult, pentru a arata ca avea în vedere altceva decât Sabatul saptamânal, Pavel mentioneaza expres „sabate” la plural, „care sunt umbra lucrurilor viitoare”. (Cuvântul „sabat” în greaca poate fi la singular sau plural, conform dic?ionarului „Strong’s” si celui grecesc.)
Zile de sarbatoare si umbre
Versiunea engleza King James foloseste cuvântul „zile sfinte”, asa ca unii vor sustine ca se refera la Sabatul saptamânal, în timp ce expresia „zile de sabat” se refera la sabatele anuale. Versiunea American Standard foloseste „zile de sarbatoare” în loc de „zile sfinte”, iar aceasta este o traducere mai corecta. Cuvântul tradus prin „zile sfinte” este grecescul „heorte”. În Ioan 5:1 acest cuvânt este folosit pentru a desemna una dintre sarbatorile anuale ale evreilor: „Dupa aceea, era un praznic al iudeilor, si Isus S-a suit la Ierusalim”. Aceasta este una dintre zilele sfinte despre care Pavel spune ca au fost pironite pe cruce.
„Umbrele” despre care Pavel vorbeste arata spre Isus ca Mântuitor din pacat si sunt mentionate având aceasta în vedere. Dar Sabatul saptamânal a fost instituit înainte ca pacatul sa fi intrat în lume, înainte ca omul sa fi avut nevoie de ispasire. Umbrele care aratau înainte spre moartea Sa, ca o ispasire pentru pacat, nu au fost instituite pâna nu a aparut pacatul.
De aceea, din moment ce Sabatul saptamânal a fost instituit înainte de pacat, la fel cum a fost si cu institutia casatoriei, el nu era o umbra a mortii lui Hristos ca Mântuitor din pacat. Iar moartea Sa nu a pus capat zilei de Sabat la fel cum nu a pus capat nici casatoriei. Atât Sabatul, cât si casatoria ne-au fost date într-o lume desavârsita.
Limbajul lui Pavel arata ca el se referea la sarbatorile-umbra care aratau înainte spre cruce si îsi aveau împlinirea acolo. Observati din nou cu atentie cuvintele sale din Coloseni 2:14: „A sters zapisul cu poruncile lui, care statea împotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit pironindu-l pe cruce”. Pavel spune ca aceste porunci ne erau „potrivnice” si „ne stateau împotriva”. Ar fi potrivnic unui crestin ca el sa se abtina de la idolatrie, luarea în desert a Numelui lui Dumnezeu, necinstirea parintilor, omor, hotie, adulter, minciuna sau invidie – pacate mustrate de cele zece porunci? Prin urmare, apostolul trebuie ca vorbea despre o alta lege – o lege care privea jertfele de mâncare, de bautura, tinerea sarbatorilor, a lunilor noi si a sabatelor anuale.
De ce ne sunt aceste legi potrivnice?
De ce ar fi pazirea acestor ceremonii dupa moartea lui Hristos potrivnica credintei crestine? Sabatul anual al Pastelui evreiesc implica înjunghierea unui miel care Îl reprezenta pe Isus, Mielul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a afirmat direct: „Hristos, Pastele noastre, a fost jertfit” (1 Corinteni 5:7). Asadar, a continua sa aduci mielul de jertfa dupa moartea Sa înseamna a insinua ca Isus nu a adus jertfa pentru ispasire. O astfel de practica ar fi potrivnica învataturilor crestinismului.
Multe alte cerinte-umbra ale legii ceremoniale aratau de asemenea spre moartea lui Isus pe cruce. Despre toate aceste sarbatori, jertfe de mâncare si bautura si sabate, care au fost pironite pe cruce, Pavel a declarat ca sunt „umbra lucrurilor viitoare”. Apoi el adauga: „(…) dar trupul este al lui Hristos”, adica ceea ce arunca aceste umbre este trupul lui Hristos pe cruce.
Gânditi-va în felul urmator: dupa-amiaza târziu când un copac înalt face umbra spre est, un om poate începe sa mearga din cel mai îndepartat punct al umbrei si sa o urmeze pâna când ajunge la copacul care a aruncat umbra, acolo unde umbra îsi înceteaza existenta. La fel, putem merge înapoi în timp când „printr-un singur om (Adam) a intrat pacatul în lume si prin pacat a intrat moartea”, acolo unde un Dumnezeu milos a fagaduit sa trimita un rascumparator (Geneza 3:15), un înlocuitor, care sa moara în locul omului. Pentru a-i aminti continuu omului de lucrul acesta si a-i pune la dispozitie modalitati de a-si exprima credinta în jertfa viitoare, Dumnezeu a instituit ceremoniile. Toate erau incluse în legea care nu a fost scrisa pe table de piatra.
Putem urma aceste ceremonii-umbra din Eden spre timpul lui Moise, apoi prin calatoria prin pustie si, mai departe, sute de ani dupa stabilirea în Canaan, pâna ajungem la Calvar – si acolo ele înceteaza. Asa ca ar fi „potrivnic” si „împotriva” credintei noastre sa tinem aceste ceremonii dupa moartea lui Isus. Nu la fel este cu cealalta lege. Este la fel de necesar sa ne abtinem de la idolatrie, luarea în desert a Numelui lui Dumnezeu, necinstirea Sabatului, omor, adulter si minciuna dupa cruce, cum a fost si înainte. Daca ar fi putut fi lasate la o parte sau schimbate pentru a se potrivi cu mintea fireasca, Isus nu ar mai fi trebuit sa moara.
Având în vedere aceste adevaruri, sa citim din nou Coloseni 2:14-17 si sa observam cât de simplu a aratat Pavel ca el nu se refera la Sabatul saptamânal, al zilei a saptea, care sa fi fost pironit pe cruce: „A sters zapisul cu poruncile lui, care statea împotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit pironindu-l pe cruce. A dezbracat domniile si stapânirile si le-a facut de ocara înaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce. Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mâncare sau bautura, cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.”