Aceasta întrebare – Mai suntem sub lege? – este pusa deseori în încercarea de a diminua importanta legii lui Dumnezeu în viata crestinului. „Din moment ce nu suntem sub lege, ci sub har, nu mai trebuie sa pazim cele zece porunci”. Dar este corecta aceasta idee?
Biblia afirma cu siguranta ca nu mai suntem sub lege, dar presupune aceasta ca suntem liberi de obligatia de a o asculta? Pasajul se gaseste în Romani 6:14: „Caci pacatul nu va mai stapâni asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har.”
Cât de usor am fi putut preveni confuzia, daca am fi acceptat întocmai ceea ce Biblia spune. Pavel ofera propria explicatie pentru aceasta afirmatie. Dupa ce declara ca nu mai suntem sub lege, ci sub har, el pune întrebarea: „Ce urmeaza de aici?” Aceasta înseamna: „Cum trebuie sa întelegem lucrul acesta?”
Observati raspunsul sau. Anticipând faptul ca unii vor rastalmaci cuvintele sale ?i vor face ca ele sa însemne ca poti calca lege pentru ca esti sub har, el spune: „Sa pacatuim (sa calcam legea) pentru ca nu mai suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum”. În cel mai clar limbaj posibil, Pavel afirma ca a fi sub har nu îti da dreptul sa calci legea. Cu toate acestea, asa cred milioane de oameni astazi, neîntelegând ideea clara a lui Pavel.
Daca a fi sub har nu te excepteaza de la a pazi legea, atunci ce vrea sa spuna Pavel când afirma ca crestinii nu sunt sub lege? El da raspunsul în Romani 3:19:
„Stim însa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gura sa fie astupata si toata lumea sa fie gasita vinovata înaintea lui Dumnezeu.”
Aici Pavel echivaleaza a fi sub lege cu a fi „vinovat înaintea lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, cei care sunt sub lege sunt vinovati de calcarea ei si sunt sub condamnarea ei. De aceea, crestinii nu sunt sub lege. Ei nu o calca – nu sunt vinovati si condamnati de ea. Prin urmare, ei nu sunt sub ea, ci mai degraba sunt sub puterea harului. Continuând argumentul sau, Pavel arata ca puterea harului este mai mare decât puterea pacatului.
De aceea, el afirma atât de accentuat: „Caci pacatul nu va mai stapâni asupra voastra, pentru ca nu sunteti sub Lege, ci sub har”.
Harul învinge autoritatea pacatului, dând putere de a asculta de legea lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nu mai suntem sub vinovatia si condamnarea legii si, de asemenea, motivul pentru care Pavel afirma ca nu vom mai continua sa pacatuim.
Un exempl
Sa presupunem ca avem un ucigas condamnat la moarte în scaunul electric. Asteptându-si executia, omul este „sub lege”, în toate sensurile posibile – sub vinovatie, sub condamnare si sub pedeapsa cu moartea. Judecatorul reanalizeaza cazul omului condamnat si, chiar înainte de data executiei, îl exonereaza complet. Acum omul nu mai este sub lege, ci sub har. Legea nu îl mai condamna. El este considerat iertat în ceea ce priveste acuzatiile legii; este liber sa iasa din închisoare si niciun politist nu-l poate opri.
Dar acum ca este sub har si nu mai este sub lege, putem spune ca este liber sa calce legea? Cu siguranta, nu! Însa el are un alt motiv pentru a tine legea de aceasta data – ca reactie fata de exonerare. Plin de recunostinta, el va fi atent sa-si aminteasca si sa cinsteasca legea statului care i-a oferit har.
Este aceasta ceea ce Biblia spune despre pacatele iertate? „Deci, prin credinta desfiintam noi Legea? Nicidecum. Dimpotriva, noi întarim Legea.” (Romani 3:31). Aici este raspunsul la întreaga problema! Pavel întreaba daca legea este anulata pentru noi doar pentru ca am avut credinta în harul mântuitor al lui Hristos. Raspunsul este ca legea ramâne a?ezata si întarita în viata crestinului salvat prin har.
Adevarul acesta este atât de simplu, dar gândirea gresita a celor care încearca sa diminueze importanta ascultarii ne impune sa accentuam ideea si mai mult.
Ai fost vreodata oprit de un ofiter de politie pentru depasirea limitei de viteza? Este o experienta jenanta, mai ales daca stii ca esti vinovat. Dar sa presupunem ca tu chiar te aflai în mare graba pentru ca era o urgenta si îi explici situatia ofiterului în timp ce el îti scrie amenda. Încet, el îndoaie foaia de amenda si o rupe, iar apoi spune: „În regula, te voi ierta de data aceasta, dar…” Acum ce crezi ca înseamna când el spune „dar”? Cu siguranta înseamna „(…) dar nu vreau sa te mai prind vreodata ca depasesti viteza legala”. Aceasta iertare (acest har) îti deschide calea pentru a nu mai asculta de lege? Din contra, adauga o insistenta convingatoare deciziei tale de a nu mai fi neascultator fata de lege.
De ce, atunci, ar trebui ca vreun crestin adevarat sa încerce sa gaseasca o scuza pentru a nu mai asculta de legea lui Dumnezeu? „Daca Ma iubiti – a spus Isus – „veti pazi poruncile Mele” (Ioan 14:15).