Cât de ciudat este ca, în mintile multor oameni sinceri, traditia ocupa deseori locul adevarului categoric. Afirmatii care au fost repetate ani de zile sunt în final aprobate doar pentru ca repetitia le-a dat un fel de autoritate. Acest lucru este cu atât mai adevarat în domeniul religiei. Crestinul modern studiaza din pacate foarte putin Biblia pentru el însusi. Convingerile sale s-au format în urma ascultarii pastorului care îi explica religia. Sigur ca nu este nimic gresit în a fi atent la predicator, dar, prieteni, ar trebui sa supunem predicarea lui testului taios al Bibliei. Subiectul vietii vesnice este prea important pentru a încredinta interpretarea Bibliei unei alte persoane. Ni se cere sa cercetam Scripturile si sa punem la încercare duhurile. Luati aminte la acest text din 1 Petru 3:15: „Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este în voi, dar cu blândete si teama”. Alaturati-i un alt text din Isaia 8:20: „La lege si la marturie!” Caci daca nu vor vorbi asa, nu vor mai rasari zorile pentru poporul acesta”.
Un pastor cu adevarat spiritual îsi va îndemna turma sa studieze Biblia, pentru a pune la încercare predica. Nicio parere a vreunui om nu conteaza prea mult, nici macar cea a celui mai bun predicator. Este un adevar faptul ca teologi de seama se îndeparteaza tot mai mult de ancora adevarului Bibliei. Mii de oameni care stau la amvoane de seama si-au pierdut credinta în Scripturile istorice. Cel putin din acest motiv, crestinul ar trebui sa caute individual sa cunoasca adevarul Bibliei pentru sine însusi, lasând Biblia sa se explice si sa se interpreteze pe ea însasi. El trebuie sa fie în stare sa dea o explicatie pentru credintele si practicile sale. Membrul mediu al bisericii poate sa-si apere credinta doar cu afirmatii precum: „Ei bine, pastorul meu a spus asa” sau „Biserica mea învata asa”. Este uimitor cât de multa teologie este luata de buna.
Obiceiurile repetate în cursul generatiilor au sedimentat anumite traditii, facându-le sa para adevar de necombatut. Unele practici religioase foarte obisnuite nici nu se gasesc deloc în Biblie. Da, majoritatea oamenilor cred ca le pot gasi acolo. Ei au auzit texte citate gresit si referinte vagi, dar afirma?ia clara a Bibliei lipseste. Unul dintre cele mai ciudate cazuri este cel al pazirii duminicii de catre milioane de oameni. Textul care lipseste pentru pazirea primei zile a saptamânii a facut obiectul cautarii si studiului îndelungat. Astazi, conducatorii bisericilor recunosc ca nu exista niciun temei biblic pentru aceasta practica. Bine-cunoscutele zece porunci vorbesc într-adevar despre punerea deoparte a unui zile pentru închinare si odihna; aceasta este sâmbata, a saptea zi a saptamânii, si nu duminica, prima zi. Asculta?i exprimarea legii, prieteni, din Exodul 20:8-11: „Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare în ea (...)”.
Observati ca spune clar „ziua a saptea este ziua de odihna”. Sunt sigur ca fiecare ascultator este de acord ca sâmbata este ziua mentionata aici. Calendarul de pe perete confirma acest lucru. Sâmbata este a saptea zi a saptamânii. Atunci, cât de ciudat este ca atât de multi oameni pazesc o zi diferita de cea men?ionata de Dumnezeu. Care este explicatia? Prieteni, iata exemplul perfect de membri ai bisericii care iau traditia de buna, fara sa cerceteze Biblia pentru ei însisi.
Isus si Sabatul
Suntem cu siguranta interesati sa stim sigur care zi a fost tinuta de Isus ca Sabat. Nu vom lua câtusi de putin în calcul propria noastra parere asupra acestui subiect. Daca Isus a pazit sfânta ziua de miercuri, atunci vrem sa pazim aceeasi zi. Daca El ne-a poruncit sa tinem joia, suntem dispu?i sa facem din ea Sabatul nostru. Personal, nu ma intereseaza care zi anume este, cât timp stiu ca este cea pe care El a binecuvântat-o si a pazit-o.
Scopul nostru acum este sa abordam cuvântul lui Dumnezeu cu o minte lipsita de prejudecati si sincera, pentru a descoperi adevarul despre acest subiect si a sti sigur care zi este sfânta. Care zi a fost tinuta de Isus? Luca 4:16 ne spune: „A venit în Nazaret, unde fusese crescut, si, dupa obiceiul Sau, în ziua Sabatului, a intrat în sinagoga. S-a sculat sa citeasca”.
Din cauza ca majoritatea crestinilor pazeste duminica drept zi de odihna si închinare, vom analiza temeiurile biblice pentru aceasta practica. Daca Scripturile ne învata sa pazim duminica, atunci cu siguranta trebuie sa ne stradium sa ascultam.
Este cât se poate de corect si onest sa studiem cu atentie fiecare men?iune a primei zile a saptamânii din Noul Testament, înainte de a lua o decizie. Sunt doar opt referiri la duminica si le vom analiza separat. Daca este vreun temei, trebuie ca el apare într-unul dintre aceste texte ale Scripturii.
Sa citim pentru început Marcu 16:9: „Isus, dupa ce a înviat, în dimineata zilei dintâi a saptamânii, S-a aratat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese sapte draci”. Aici avem raportul istoric simplu al învierii lui Isus în prima zi a saptamânii. Crucificarea, dupa cum stim, a avut loc vineri dupa-amiaza, iar Isus S-a odihnit în mormânt în timpul Sabatului. Dimineata devreme, în prima zi a saptamânii, El a înviat din mormânt. Aceasta sta la baza sarbatorii „duminica Pastelui”.
Maria a fost prima care a descoperit ca El înviase, când a venit sa-L caute devreme în acea dimineata. Observati versetele 1 si 2 ale aceluiasi capitol: „Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome au cumparat miresme ca sa se duca sa unga trupul lui Isus. În ziua dintâi a saptamânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineata, pe când rasarea soarele”. Un lucru interesant, prieteni, este ca acest verset nu spune deloc ca duminica ar fi o zi speciala de odihna. Sabatul trecuse când a venit prima zi a saptamânii, facându-se clar ca Sabatul si duminica sunt doua zile complet diferite.
Acum sa deschidem la Luca 23:54-56 si 24:1: „Era Ziua Pregatirii si începea ziua Sabatului. Femeile care venisera cu Isus din Galileea au însotit pe Iosif, au vazut mormântul si felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors si au pregatit miresme si miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege. În ziua întâi a saptamânii, femeile acestea si altele împreuna cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineata si au adus miresmele, pe care le pregatisera”. Aceasta este doar o alta referire la evenimentele din ziua învierii. Femeile au venit sa vada trupul lui Isus vineri dupa-amiaza, iar apoi s-au întors acasa ca sa pregateasca miresmele pentru îngroparea propriu-zisa. Si ce au facut în urmatoarea zi, sâmbata? Observati cum se exprima textul: „s-au odihnit, dupa Lege”.
Iar dupa Lege, „ziua a saptea este ziua de odihna”, asadar aceste femei nu stiau nimic de vreo schimbare a Sabatului. Ele si-au amânat activitatea pentru când Sabatul va fi trecut, apoi au venit devreme în prima zi a saptamânii ca sa pregateasca trupul pentru îngropare. Va rog sa va amintiti ca aceasta relatare a fost scrisa cu aproape 35 de ani mai târziu, lasând destul de mult timp ca orice eventuala schimbare a Sabatului sa fie cunoscuta de toti. Sub inspiratia Duhului Sfânt, scriitorii Evangheliei ar fi prezentat cu claritate orice noua institutie privitoare la pazirea Sabatului. Din moment ce toate evangheliile cuprind o relatare identica a pazirii Sabatului zilei a saptea cu credinciosie, nu se face nici macar vreo aluzie la pazirea primei zile.
Mai multe referinte
Acum vom deschide la cea de-a patra mentiune a primei zile a saptamânii, din Matei 28:1: „La sfârsitul zilei Sabatului, când începea sa se lumineze înspre ziua dintâi a saptamânii, Maria Magdalena si cealalta Marie au venit sa vada mormântul”. Ar trebui sa nu uitam niciodata ca atunci când a venit ziua învierii, Sabatul era deja încheiat. Însa nu gasim nici aici vreo dovada ca duminica trebuie sfintita. Asa ca mergem mai departe la urmatorul text din Ioan 20:1: „În ziua dintâi a saptamânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormânt, pe când era înca întuneric, si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormânt”. Aceasta este o alta relatare a venirii Mariei la mormânt devreme în dimineata de duminica, foarte asemanatoare cu celelalte texte pe care deja le-am analizat. Din nou, nu gasim aici niciun argument pentru pazirea duminicii.
Continuând cautarea noastra sincera dupa dovezi biblice, deschidem la Ioan 20:19: „În seara aceleiasi zile, cea dintâi a saptamânii, pe când usile locului unde erau adunati ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor si le-a zis: «Pace voua!»” Acest verset se interpreteaza de multe ori în mod gresit, afirmându-se ca ucenicii erau adunati în cinstea învierii lui Isus. Dar adevarul este ca acesti ucenici nici macar nu credeau ca Hristos înviase. Era dupa-amiaza chiar de dupa învierea din acea dimineata, iar ei erau adunati plini de teama, cu usile încuiate de frica iudeilor. Ei bine, în cetate circulau vesti ca ucenicii au furat trupul Domnului. Nici nu e de mirare ca se temeau!
Acum sa citim un text care arata ca ei înca nu credeau cu adevarat ca Stapânul lor înviase. „Când au auzit ei ca este viu si ca a fost vazut de ea, n-au crezut-o. Acestia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalti, dar nici pe ei nu i-au crezut. În sfârsit, S-a aratat celor unsprezece, când sedeau la masa, si i-a mustrat pentru necredinta si împietrirea inimii lor, pentru ca nu crezusera pe cei ce-L vazusera înviat”. Aceste texte sunt din Marcu 16:11,13-14. Asadar, vedem ca este o greseala grava sa spunem ca ucenicii sarbatoreau momentul fericit al învierii. Ei nu au crezut pâna când Isus însusi a venit si li s-a aratat personal.
Am auzit spunându-se ca Isus S-a întâlnit cu ucenicii Sai mereu în prima zi a saptamânii, dupa ce a înviat dintre morti. Dar Scripturile descopera o realitate cu totul diferita. Aparitia Sa este mentionata în Ioan 20:14: „Dupa ce a zis aceste vorbe, s-a întors si a vazut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu stia ca este Isus”, iar aici nu se mentioneaza care zi a saptamânii era, ci doar ca El a venit când ei pescuiau pe mare si i-a chemat la mal ca sa se întâlneasca cu El. Asadar, suntem siguri ca aceea nu era o zi de odihna sau o zi sfânta.
A saptea men?ionare a primei zile a saptamânii se gaseste în 1 Corinteni 16:1-2: „Cât priveste strângerea de ajutoare pentru sfinti, sa faceti si voi cum am rânduit Bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a saptamânii, fiecare din voi sa puna deoparte, acasa, ce va putea, dupa câstigul lui, ca sa nu se strânga ajutoarele când voi veni eu”. Unii au crezut ca pasajul vorbeste despre o întâlnire a bisericii în cadrul careia se strângea o anumita colecta. Dar o examinare îndeaproape arata ca nu avea loc nicio întâlnire religioasa. Pavel trimitea oameni care sa adune contributiile pentru a fi duse la Ierusalim – mâncarea, îmbracamintea si banii faceau cu siguranta parte dintre ele.
Pavel le-a scris mai dinainte, cerându-le credinciosilor corinteni sa puna deoparte ce vor putea da si sa aiba totul pregatit pentru când vor veni. Proviziile erau pentru credinciosii loviti de foamete din Ierusalim. Va rog sa observati ca alte traduceri spun „sa puna deoparte acasa”. Traducerea Weymouth adauga si aceste cuvinte: „sa pastreze orice profit pe care l-ar putea avea”. Asa ca întelegem ca era vorba despre a depozita acasa orice îsi puteau permite din profiturile afacerilor lor. Din niciun sens nu se poate întelege ca avea loc o întâlnire religioasa sau ca se strângea o colecta.
Ei bine, mai este doar un singur alt text în Noul Testament care men?ioneaza prima zi a saptamânii. Si, apropo, este singura ocazie în care s-a tinut o adunare religioasa duminica. (...) Daca este vreun temei pentru pazirea duminicii, trebuie gasit în aceasta ultima referinta.
Ultimul text
Acum, prieteni, daca exista vreun temei pentru a tine aceasta zi, cu siguranta îl vom gasi când ne vom uita la aceasta ultima referinta. Sa citim din Faptele apostolilor 20:7-8: „În ziua dintâi a saptamânii, eram adunati laolalta ca sa frângem pâinea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor si si-a lungit vorbirea pâna la miezul noptii. În odaia de sus, unde eram adunati, erau multe lumini.” Haideti sa ne oprim pentru câteva clipe aici. În acest loc, asa cum am mentionat adineauri, avem singura relatare a unei întâlniri religioase care a avut loc în prima zi a saptamânii. Daca exista vreun temei pentru pazirea duminicii, urmeaza sa-l gasim chiar în acest text. Sa-l privim cu atentie si cu sinceritate.
Înainte de toate, spune ca ei frângeau pâinea în acea zi. Acum, frângerea pâinii înseamna oare ca ziua era sfânta si ei o ?ineau ca pe un fel de Sabat sau ocazie sacra? Nu. De fapt, în Faptele apostolilor 2:46 citim ca primii ucenici frângeau pâinea zilnic. Acest lucru nu înseamna câtusi de putin ca era o zi sfânta. Daca asa ar fi fost, atunci fiecare zi ar trebui sa fi fost sfânta, pentru ca ei frângeau pâinea zilnic în biserica primara. În ocazia pe care o analizam acum, Pavel avea o întâlnire speciala de despartire înainte de a pleca la Ierusalim.
Oamenii au realizat ca nu-l vor mai vedea niciodata pe Pavel în viata. În Faptele apostolilor 20:25 el le-a spus ca avea marturia Duhului ca nu îi vor mai vedea fata. Asa ca aceasta era o ocazie foarte, foarte speciala de a fi pentru ultima data cu poporul sau, cu cei pe care el i-a adus la Hristos. Aceasta explica de ce Pavel a predicat toata noaptea. Cu siguranta, aceasta nu era o procedura care sa marcheze serviciile de închinare regulate din acea zi. Dar, în orice caz, el a continuat sa predice pâna la miezul noptii. Atunci un tânar a murit, dar el a continuat sa predice pâna la venirea zilei.
În acest moment sa punem o întrebare. Când a avut loc adunarea lor, potrivit metodei noastre de calculare a timpului? Asa cum majoritatea dintre dumneavoastra stiu, metoda biblica de masurare a zilei este de la apus la apus, si nu de la miezul noptii la miezul noptii. Noi folosim metoda pagâna care a fost introdusa dupa vremea lui Isus. Seara si dimineata au fost elementele principale ale zilei, asa cum vom gasi în Geneza, capitolul 1. Va rog sa cititi Leviticul 23:32 si veti gasi acolo ca Sabatul trebuie sa fie tinut de la seara la seara. Când începe seara?
Daca putem descoperi lucrul acesta, vom sti exact când trebuie sa începem pazirea Sabatului. Raspunsul se gaseste în Marcu 1:32: „Seara, dupa asfintitul soarelui, au adus la El pe toti bolnavii si îndracitii”. Iata raspunsul! La apusul soarelui se face seara. Daca vreti si mai multe dovezi pentru acest subiect, cititi Neemia 13:19, Iosua 10:26 si 2 Cronici 18:34. Cu alte cuvinte, în acele timpuri, Sabatul începea la apus si se încheia la apus. Si prima zi a saptamânii începea la apus si se încheia la apus. Prima zi începea în momentul pe care noi îl numim sâmbata seara, când soarele apune în seara de sâmbata si continua pâna când soarele apunea în seara de duminica. Aceasta este prima zi a saptamânii.
Un serviciu divin al bisericii duminica?
Observa?i ca textul spune ca erau multe lumini în locul unde erau adunati. Aceasta înseamna ca serviciul a fost tinut în partea întunecata a primei zile, pe care noi am numi-o sâmbata seara. Pavel a continuat sa predice pâna la miezul noptii, iar atunci ne amintim de acel tânar care a cazut de sus – el statea pe fereastra, probabil ascultând predica lui Pavel – si a murit.
Dupa ce a coborât si l-a adus din nou pe baiat la viata, se spune ca Pavel a continuat sa vorbeasca „multa vreme pâna la ziua”. Si ce a facut Pavel, prieteni, duminica dimineata devreme dupa acea întâlnire cu biserica care a durat o noapte întreaga? Faptele apostolilor 21:1 arata clar ca Pavel a mers aproape 25 de mile de-a lungul peninsulei pentru a ajunge la corabia din Asos, pentru ca de acolo trebuia sa fie luat si sa mearga mai departe spre Ierusalim. Asa ca avem aici dovada clara ca Pavel nu tinea câtusi de putin un serviciu divin regulat, nici nu sfintea acea zi. Aceasta nu era o întâlnire saptamânala.
Era un serviciu divin special în care Pavel predica. Credinciosii urmau sa nu-l mai vada niciodata. El avea marturia Duhului ca urmeaza sa fie dat la moarte, asa ca a stat cu ei cât de mult a putut, lucru care i-a luat toata noaptea, pâna la venirea zilei. Cred ca unul dintre motivele principale pentru care avem aceasta poveste în Biblie este datorita miracolului maret facut de Pavel, când l-a înviat pe acel tânar din morti si l-a adus sus plin de viata, la miezul noptii.
Atâta tot, prieteni! Am citit si am analizat absolut fiecare text din Noul Testament care mentioneaza prima zi a saptamânii. Nicaieri nu am gasit nicio dovada, în porunca sau exemplu, ca ar trebui sa sfintim duminica drept zi de odihna si închinare. Pe de alta parte, învataturile si exemplul lui Hristos si al ucenicilor Sai reprezinta o dovada de necontestat ca Sabatul a fost pazit atunci si ca trebuie pazit si acum – nu s-a facut nicio schimbare cu privire la el. Nu veti mai gasi niciun alt text în toata Biblia care sa spuna ca s-a facut vreo schimbare în ziua pe care Dumnezeu a stabilit ca oamenii sa o foloseasca pentru închinare.
Cum ramâne cu Pavel?
Acum, cum ramâne cu Pavel, marele apostol al neamurilor? El a venit mult mai târziu, desigur. El a venit dupa ce Isus a murit si dupa ce a înviat si S-a înaltat înapoi la cer. A tinut el acelasi Sabat pe care Isus si toti ceilalti apostoli l-au tinut înainte de El? Sa-l lasam sa ne spuna singur în Faptele apostolilor 17:2: „Pavel, dupa obiceiul sau, a intrat în sinagoga. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi”. Iata raspunsul. Acesta era obiceiul lui Pavel. Asa cum am citit mai înainte ca era obiceiul lui Isus sa mearga în Sabat sa predice si sa Se închine, la fel Pavel a continuat cu regularitate sa faca acelasi lucru.
Acum, prieteni, el nu a mers la sinagoga doar pentru a le face pe plac iudeilor sau pentru a predica iudeilor. În Faptele apostolilor 13:42-44 descoperim ca el a predicat si neamurilor în aceeasi zi. Sa citim: „Când au iesit afara, neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si în Sabatul viitor despre aceleasi lucruri. (...) În Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvântul lui Dumnezeu”.
Aceasta era o ocazie numai buna pentru Pavel, în care sa le explice clar crestinilor dintre neamuri daca ei trebuiau sa pazeasca o alta zi în afara de ziua a saptea. Dupa ce le predicase iudeilor în Sabat, neamurile au venit la el si i-au spus: „Acum vrem sa ne predici noua”. Daca ar fi avut loc vreo schimbare în biserica primara cu privire la ziua de închinare, Pavel ar fi trebuit sa le spuna acestor crestini dintre neamuri: „Acultati, va voi predica mâine dimineata. Aceea este prima zi a saptamânii si ma voi întâlni cu voi în acea zi pentru a ne închina”.
Dar Pavel nu le-a spus nimic de felul acesta. De fapt, el doar le-a spus: „Ma voi întâlni cu voi Sabatul viitor si va voi predica atunci” si întreaga cetate s-a adunat, spune Biblia, ca sa-l asculte predicând în urmatorul Sabat. Faptele apostolilor 18:4,11 spune ca 78 de Sabate Pavel a continuat sa predice într-o singura cetate: „Pavel vorbea în sinagoga în fiecare zi de Sabat si îndupleca pe iudei si pe greci” si „a ramas un an si sase luni si învata printre corinteni Cuvântul lui Dumnezeu”. Asa ca pentru un an si jumatate, el a facut corturi în timpul saptamânii si a mers sa-i învete în Sabat. Si a învatat atât pe neamuri, cât si pe iudei.
Ei bine, cineva pune întrebarea: „Cum pot face ce este corect?” Acum, prieteni, pentru a pazi Sabatul – pentru a pazi oricare dintre poruncile lui Dumnezeu – trebuie sa-L primim mai întâi pe Domnul Sabatului în inimile noastre. Daca Îl avem pe El în noi, nu vom avea nicio problema în pazirea acelor porunci. Ele nu vor fi o povara. Nu vor parea un lucru greu si laborios, daca Îl iubim si El ramâne în inimile noastre. Vom putea face totul din dragoste. Sper ca aceasta este si situatia ta astazi. Dupa ce am parcurs acest studiu, de ce nu vrei sa iei chiar acum decizia ca prin harul lui Dumnezeu, sa-L urmezi, pazind Sabatul ca sfânt?
– din seria de predici înregistrate ale lui Joe Crews („Textul care lipseste”, partile 1 si 2)