Cu ceva vreme în urma, un prieten de-al meu conducea prin Ohio spre orasul New York. Cel putin el credea ca se îndreapta spre New York pâna când a vazut un autobuz care venea spre el cu viteza si care a trecut de el, pe care scria clar „Orasul New York”. Prietenul meu a fost încurcat. Fie soferul autobuzului, fie el mergea gresit. Asa ca a condus pâna la urmatoarea benzinarie si a întrebat: „Spuneti-mi, acesta este drumul spre orasul New York?” Angajatul a zâmbit si i-a raspuns: „Da, daca vreti sa mergeti 25.000 mile.”
Abia atunci a realizat ca o luase în directia gresita dupa ce oprise la un restaurant de lânga autostrada. A întors repede si a luat-o în directia cea buna.
Aceasta experienta a prietenului meu ilustreaza foarte clar ce se întâmpla cu o multime de oameni în viata lor religioasa. Indiferent de cât de sincera este o persoana, ea ar putea sa se însele. Este nevoie de mai mult decât de sinceritate pentru a ajunge la destinatia corecta. Uneori crestinii descopera ca s-au înselat. Poate au fost îndrumati gre?it de altii si afla ca se îndreapta în directia gresita. Este foarte important pentru crestini ca ei sa-si deschida mintile si inimile si sa fie dispusi sa-si schimbe directia daca este necesar, pentru a ramâne în armonie cu adevarul care li se descopera continuu. Pâna la urma, nu orice este adevar. În religie, adevarul se circumscrie celor aflate în Biblie. El nu se conformeaza tuturor lucrurilor, ci trebuie sa se conformeze celor descoperite în Biblie. Oamenii se pot însela si chiar se vor însela, dar cuvântul lui Dumnezeu nu face aceasta niciodata.
Sa aplicam aceasta unei situatii ciudate pe care o întâlnim astazi în lume. Desi avem acelasi Hristos, aceeasi Biblie, totusi regasim doua zile de Sabat pazite de crestini. Iar inima sincera nu poate sa nu se întrebe care este cea corecta.
Sunt multimi de oameni carora li s-a spus, si care cred cu sinceritate, ca pazirea Sabatului zilei a saptea a fost înlaturata la cruce si ca prima zi a saptamânii – ziua pe care noi o numim acum „duminica” – a devenit ziua Domnului în cinstea învierii. Mai este si un alt grup de crestini, la fel de sincer, care crede ca Sabatul zilei a saptea de la început este adevarata zi a Domnului care trebuie tinuta de toti – chiar si dupa cruce.
Prieteni, daca I-am cerut vreodata lui Dumnezeu sa ma ajute sa vorbesc cu dreptate si nepartinire onesta, acel timp este acum. Din tot ce stim, multimi de barbati si femei sinceri, devotati umbla pe caile pe care au umblat parintii lor, fara sa se gândeasca vreodata macar sa se întrebe de ce pazesc ziua respectiva. Însa ei trebuie sa descopere – si eu cred ca noi am descoperit – un adevar vital. Iata-l: trebuie sa avem sustinerea Scripturii pentru fiecare practica crestina pe care o urmam.
Cuvântul lui Dumnezeu descopera adevarul în aceasta privinta
Acum, daca noi gresim cu privire la problema Sabatului – sau cu privire la oricare alta – cuvântul lui Dumnezeu ne va descoperi cu siguranta acea eroare. Iar eu cred ca fiecare barbat sincer sau fiecare femeie sincera vrea sa stie adevarul, chiar daca adevarul se dovedeste a fi diferit de ceea ce s-a asteptat. Daca Scripturile îmi descopera ca pazesc ziua gresita, atunci trebuie sa fiu cu totul dispus sa fac o schimbare, nu credeti?
Stiu ca sunt unii care spun ca nu conteaza ce zi pazesti, cât timp pazesti o zi din sapte. Ati auzit pe cineva spunând asa? Conteaza? Este oricare zi acceptabila înaintea lui Dumnezeu? Sa ne întoarcem la Carte, la Biblia din mâna dvs., si sa vedem ce descoperim. Vom citi trei declaratii simple, clare. Mai întâi vom deschide la Apocalipsa 1:10: „În Ziua Domnului eram în Duhul. Si am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbite”.
Este evident ca Domnul are o zi. Dar care zi? „Caci Fiul omului este Domn si al Sabatului” (Matei 12:8). Trebuie sa fie ceva deosebit cu Sabatul. Prin profetul Isaia, Dumnezeu vorbeste despre Sabat si îl numeste clar „ziua Mea cea sfânta” (Isaia 58:13). Nicaieri în Scriptura El nu a mai numit o alta zi ca fiind a Sa.
Iata ca Domnul are o zi. Iar acea zi este Sabatul. Dar acum ne întrebam care dintre cele sapte zile este Sabatul? Pentru a gasi raspunsul, vom deschide chiar la miezul celor zece porunci.
„Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti.”
„Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau” (Exodul 20:8-10). Este clar, nu-i asa? Pâna acum am aflat trei lucruri. Domnul are o zi.
Sabatul este ziua Domnului. Ziua a saptea este Sabatul. Iar acum versetul 11. El ne spune de ce a facut Dumnezeu Sabatul. „Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamântul si marea, si tot ce este în ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna si a sfintit-o”. În mod evident, este o legatura puternica între Sabat, creatiune si Creator.
Cum se încadreaza creatiunea în poveste?
Apropo, cine a facut lumile? Cine a facut acest pamânt? Veti spune: „Dumnezeu”. Da, dar haideti sa deschidem la Efeseni 3:9: „?i sa pun în lumina înaintea tuturor care este ispravnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a facut toate lucrurile” (n. tr., în engleza: „care a facut toate lucrurile prin Isus Hristos”). Ioan 1:10 declara: „El era în lume, si lumea a fost facuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut”. Ar putea fi vreo afirma?ie mai clara? Da, Hristos, în existenta Sa dinainte de Betleem, a creat aceasta lume.
Priviti ce s-a întâmplat. „În ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfârsit lucrarea pe care o facuse si în ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca în ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse” (Geneza 2:2-3). Vedeti acum? Cel care a facut acest pamânt este Cel care a facut Sabatul. Isus avea tot dreptul sa spuna: „Fiul omului este Domn si al Sabatului”, pentru ca El l-a facut. El avea tot dreptul sa spuna: „Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele”, pentru ca El însusi este cel care, în Eden, a dat primele porunci oamenilor.
Întelegem noi cu adevarat consecintele a ceea ce tocmai am descoperit? Ascultati. Hristos de pe Calvar este Creatorul din Geneza. A-L respinge pe unul, înseamna a-L respinge si pe celalalt! V-ati gândit vreodata la asta? A-L respinge pe unul, înseamna a-L respinge si pe celalalt! Prieteni, de ce încercam sa izolam Sabatul si sa-l lasam undeva de unul singur? De ce suntem asa de dispusi sa-l dam de o parte din locul unde Dumnezeu l-a asezat – în chiar centrul legii Sale vesnice?
Stiati ca daca as merge într-un oras si as vorbi despre delincven?a juvenila, progresul comunitatii si mântuirea din pacat – daca as arata oamenilor cuvântul lui Dumnezeu privitor la adulter, furt, omor si as arata cum Hristos poate sa dea biruinta –, fiecare crestin m-ar sustine îndeaproape si chiar multi necrestini ar face la fel? Ei ar spune: „Frate Joe, ce lucrare minunata pentru omenire faci!” Dar în momentul în care as mentiona Sabatul poruncii a patra, ei ar începe sa ridice din sprâncene. S-ar ridica întrebari. Oamenii ar aduce multe scuze pentru a-si retrage sustinerea. Va întreb: De ce? De ce?
Este perfect în regula sa vorbesti despre prima sau a doua porunca, sau despre a sasea, a saptea sau a opta. Dar nu o mentiona pe a patra. De ce? Haideti sa fim consecventi. Poti întelege clar ca poruncile fie ramân, fie cad toate împreuna. Ele fie sunt în vigoare, fie nu sunt. Fie este gresit ca eu sa mint, sa omor sau sa fur, fie nu. Nu gasim scuze pentru calcarea celorlalte porunci. De ce gasim pentru a patra? M-am întrebat de multe ori cum un lucru atât de clar si simplu ca relatia noastra cu harul si poruncile lui Dumnezeu poate crea o confuzie atât de mare. Oamenii spun: „Sunt mântuit prin har. Nu e nevoie sa pazesc legea”. Ati auzit vreun om care gândeste astfel? Dar, prietene, harul si iertarea ne elibereaza de ascultarea de legea pe care am calcat-o? Daca sunt mântuit, voi lua portofelul tau? Voi minti? Voi fura? Voi ucide? Nu. Pazirea poruncilor devine posibila pentru inima care Îl iubeste pe Domnul ei. Dragostea este cea care face diferenta.
Vedeti? Mântuirea de puterea pacatului este un dar de la Dumnezeu. El nu anuleaza datoria pacatului nostru din trecut prin nicio fapta buna de-a noastra. Asadar, când suntem iertati, sa facem voia lui Dumnezeu devine placerea noastra. Nu pentru a merita cerul, întelegeti, ci pentru ca Îl iubim. Vedeti, pazirea poruncilor nu este mijlocul prin care suntem mântuiti. Este o dovada ca am fost deja mântuiti. Amintiti-va de aceasta diferenta clara si nu veti fi niciodata în confuzie cu privire la acest subiect vital.
Doar pentru evrei?
Acum, unele persoane, fara sa se gândeasca prea bine, ne-au spus ca Sabatul zilei a saptea este evreiesc, si prin urmare nu este pentru noi. Dar Isus a spus: „Sabatul a fost facut pentru om”, adica pentru toti oamenii. Mântuitorul însusi a facut Sabatul cu doua mii de ani înainte de a fi vreun evreu. El a dat Sabatul împreuna cu casatoria, iar Sabatul nu este mai evreiesc decât este casatoria. Femeia a fost facuta pentru barbat. Ati auzit pe cineva spunând: „Nu ma pot casatori, pentru ca este un lucru evreiesc”? Ati auzit?
Cu cât studiezi mai profund acest lucru, cu cât îl cercetezi cu mai multa grija, cu atât mai puternica va fi convingerea ta ca ceva undeva este gresit, ca în anumite probleme vitale am mers înainte urmând multimea, fara sa cântarim lucrurile. În acest moment poate spui: „Cred ca ai dreptate. Este evident ca ziua a saptea este ziua corecta, pe care trebuie sa o pazesc. Dar cum putem sti ca ziua pe care o numim acum sâmbata este ziua a saptea din vremurile biblice?” Sa privim la urmatoarele versete din Luca 23:52-56 si 24:1: „Omul acesta s-a dus la Pilat si a cerut trupul lui Isus.
L-a dat jos de pe cruce, L-a înfasurat într-o pânza de in si L-a pus într-un mormânt nou, sapat în piatra, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregatirii si începea ziua Sabatului. Femeile care venisera cu Isus din Galileea au însotit pe Iosif, au vazut mormântul si felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors si au pregatit miresme si miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege. În ziua întâi a saptamânii, femeile acestea si altele împreuna cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineata si au adus miresmele, pe care le pregatisera.”
Vedeti ca aceste cuvinte arata clar cum stau lucrurile? Sunt mentionate aici trei zile – Ziua Pregatirii, Sabatul si ziua întâi a saptamânii. Observati ca doua dintre aceste zile au denumiri sacre. Celeilalte i se da simplu un numar – ziua întâi a saptamânii. Stiu ca nu spune vineri, sâmbata, duminica. Dar stim cu totii ca Isus a fost crucificat în ziua pe care o numim acum „vineri” si ca S-a ridicat din morti în ziua pe care o numim acum „duminica”. Sabatul e ziua dintre ele. Este cât de poate de simplu!
Nu uitati ca acest cuvinte nu au fost scrise în acel weekend si date repede la tiparit. Nu. Ele au fost scrise la multi ani dupa cruce. Însa scriitorul inspirat înca o numeste „ziua Sabatului” iar duminica este numita simplu „ziua întâi a saptamânii”. Important, nu-i asa? Gânditi-va bine!
Sper ca nu veti fi multumiti cu o abordare superficiala a subiectului Sabatului, prieteni. Este teribil de important sa întelegeti exact cum va raportati la aceste zece porunci pe care Dumnezeu le-a scris cu propria Sa mâna.
- din seria de predici înregistrate ale lui Joe Crews