Unii oameni învata ca din cauza diferitelor schimbari ale calendarului, dar si a altor factori, adevarata zi a saptea din saptamâna nu ar putea fi identificata cu acuratete. Dar aceasta pur si simplu nu este adevarul. Aici sunt patru dovezi care ne ajuta astazi sa identificam adevaratul Sabat:
1. Ziua a sasea, ziua a saptea, prima zi…
Potrivit Scripturii, Hristos a murit vineri, a sasea zi a saptamânii, si a înviat duminica, prima zi a saptamânii. Practic, toate bisericile recunosc lucrul acesta când tin Vinerea Mare sau Duminica Pastelui. Iata si dovezile din Biblie:
„Omul acesta s-a dus la Pilat si a cerut trupul lui Isus. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfasurat într-o pânza de in si L-a pus într-un mormânt nou, sapat în piatra, în care nu mai fusese pus nimeni. Era Ziua Pregatirii si începea ziua Sabatului.” (Luca 23:52-54). Aceasta este o dovada puternica ce arata ca Isus a murit chiar în ziua de dinaintea Sabatului. Ea era numita „Ziua Pregatirii” pentru ca reprezenta timpul de pregatire pentru Sabat.
Sa privim acum la urmatoarele versete: „Femeile care venisera cu Isus din Galileea au însotit pe Iosif, au vazut mormântul si felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors si au pregatit miresme si miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege” (versetele 55-56). Va rog sa observati ca femeile s-au odihnit în Sabat „dupa Lege”. Legea spune: „Dar ziua a saptea este ziua de odihna” (Exodul 20:10). De aici stim ca ei tineau ziua a saptea (sâmbata).
Urmatoarele versete spun: „În ziua întâi a saptamânii, femeile acestea si altele împreuna cu ele au venit la mormânt dis-de-dimineata si au adus miresmele, pe care le pregatisera. Au gasit piatra rasturnata de pe mormânt” (Luca 24:1-2).
Cât de clar ne sunt prezentate aceste zile consecutive! Isus a murit vineri, în Ziua Pregatirii, a sasea zi a saptamânii. El S-a odihnit în mormânt „dupa Lege” sâmbata, în Sabat, a saptea zi a saptamânii. Apoi, Isus a înviat duminica, în Duminica Pa?telui, prima zi a saptamânii.
Oricine poate fixa în timp Vinerea Mare sau Duminica Pastelui nu va avea nicio dificultate în a identifica adevarata „odihna” de Sabat chiar între cele doua zile!
2. Schimbarea calendarului nu a schimbat ziua a saptea.
Unii oameni au sugerat ca schimbarea calendarului facuta de Papa Grigore al XIII-lea a facut ca zilele saptamânii sa fie încurcate si de aceea astazi nu putem sti care este ziua a saptea. Este adevarat ca în anul 1582, Papa Grigore a schimbat calendarul. (Calendarul nostru de astazi este numit „calendarul gregorian” în urma acestei schimbari.) Oricum, schimbarea nu a afectat ciclul saptamânal.
Ce a facut mai exact Papa Grigore calendarului? Înainte de 1582, era în vigoare calendarul iulian, instituit de Iulius Cezar în jurul anului 46 î. Hr. Dar calendarul iulian a calculat lungimea anului la 365 zile si un sfert, când de fapt lungimea lui este mai mica cu unsprezece minute. Aceste unsprezece minute s-au adunat, iar pâna în anul 1582, numaratoarea calendarului era la o diferenta de zece zile fata de sistemul solar. Papa Grigore a scazut pur si simplu acele zece zile din numaratoarea calendarului. Era joi, 4 octombrie 1582, iar urmatoarea zi, vineri, trebuia sa fie 5 octombrie. Dar Grigore a stabilit ca va fi 15 octombrie, adaugând exact 10 zile pentru a aduce calendarul în armonie cu corpurile ceresti.
Schimbarea de calendar a Papei Grigore a încurcat cumva zilele saptamânii? Nu. Vinerea a venit dupa joi, iar sâmbata a urmat zilei de vineri. A ramas aceeasi zi a saptea, iar ciclul saptamânal nu a fost perturbat. Asa ca atunci când tinem Sabatul în ziua de sâmbata, putem fi siguri ca ziua a saptea din calendarul nostru este aceeasi zi a saptea pe care Isus a tinut-o – lucru pe care El l-a facut în fiecare saptamâna, potrivit cu Luca 4:16.
3. Ziua a saptea este numita „zi de odihna” în multe limbi.
În multe limbi vorbite în jurul lumii, cuvântul pentru „Sabat” este acelasi cuvânt folosit pentru a numi a saptea zi a saptamânii – cunoscuta ca sâmbata. De exemplu, în spaniola cuvântul pentru „sâmbata” este „sábado” si înseamna „Sabat”. La momentul formarii acestor limbi, cu mult, mult timp în urma, ziua a saptea a saptamânii – sâmbata – era recunoscuta ca zi de Sabat, iar Sabatul a fost încorporat în însusi numele zilei.
4. Evreii au tinut mii de ani ziua a saptea ca Sabat.
O alta dovada fascinanta este îndelungata istorie si practica a celui mai vechi grup etnic si religios de pe pamânt, ceea ce ne ajuta sa identificam cu acuratete ziua a saptea. Poporul evreu a tinut Sabatul în ziua a saptea din vremea lui Avraam si îl tin pâna astazi. O întreaga natiune – milioane de indivizi – a masurat timpul cu meticulozitate, saptamâna dupa saptamâna, mii de ani. Ar fi putut pierde ei sirul? Putin probabil! Singurul mod în care ar fi putut pierde o zi întreaga a saptamânii ar fi fost daca toata natiunea ar fi dormit suplimentar 24 ore si nimeni nu le-ar fi spus apoi despre aceasta!
Nu a fost nicio schimbarea sau pierdere a zilei de Sabat de când Dumnezeu l-a creat în Geneza. Originea saptamânii se regaseste în povestea creatiunii si nu exista niciun motiv astronomic pentru a masura timpul în cicluri a câte sapte zile. Sabatul zilei a saptea este instituit anume de Dumnezeu si a fost pastrat în mod miraculos de-a lungul timpului – si va fi pastrat si tinut de-a lungul întregii vesnicii:
„«Caci dupa cum cerurile cele noi si pamântul cel nou pe care le voi face vor dainui înaintea Mea» – zice Domnul – «asa vor dainui si samânta voastra si numele vostru. În fiecare luna noua si în fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se închine înaintea Mea», zice Domnul” (Isaia 66:22-23).