Iata versetul în cauza:
„În ziua dintâi a saptamânii, eram adunati laolalta ca sa frângem pâinea. Pavel, care trebuia sa plece a doua zi, vorbea ucenicilor si si-a lungit vorbirea pâna la miezul noptii” (Faptele apostolilor 20:7).
Oare reprezinta aceasta întâlnire, la care ucenicii s-au adunat ca sa frânga pâinea în prima zi a saptamânii, o dovada suficienta pentru schimbarea Sabatului de la ziua a saptea la ziua întâi? Pavel si credinciosii tineau aici prima zi ca zi sfânta – sau doar frângeau pâinea, fara sa presupuna ca luau cina Domnului sau ca urmau un ritual prestabilit?
În primul rând, adunarea respectiva nici macar nu a început în ziua cunoscuta ca duminica, ci în seara zilei de sâmbata! Potrivit metodei Bibliei de a calcula timpul, fiecare zi începe la apus si se încheie la urmatorul apus (Leviticul 23:32; Marcu 1:32). Asadar, prima zi a saptamânii începe în seara zilei a saptea, a doua zi a saptamânii începe în seara primei zilei si asa mai departe – la fel cum ziua de Craciun începe în Ajunul Craciunului, seara dinainte. Pentru ca „în odaia de sus, unde eram adunati, erau multe lumini” (Faptele apostolilor 20:8), întâlnirea trebuie sa fi început în timpul partii întunecate a primei zile a saptamânii – ceea ce noi numim sâmbata seara. Versetul 7 spune ca Pavel „trebuia sa plece a doua zi”. Folosind metoda biblica de masurare a timpului, daca Pavel era un pazitor al duminicii, cu siguranta nu si-ar fi planificat calatoria într-o zi sfânta!
Dar daca am folosi metoda romana de calculare a timpului, sau metoda noastra de astazi, s-ar putea dovedi ca Pavel si credinciosii pazeau duminica? În acest caz, adunarea lui Pavel ar fi început duminica seara dupa lasarea întunericului, iar din moment ce Biblia spune ca ei frângeau pâinea dupa miezul noptii (Faptele apostolilor 20:7-11), acest moment principal al întâlnirii ar fi avut loc luni. Astfel, daca frângerea pâinii ar sfinti o noua zi, crestinii ar trebui sa tina lunea!
Participau Pavel si credinciosii la un serviciu divin al comuniunii destinat unei zile sfinte? Nu doar ca dovezile resping aceasta idee, însa nici în Scriptura nu gasim niciun loc care sa arate ca sarbatorirea Cinei Domnului era legata de o anumita zi a saptamânii. Pavel însusi a raportat: „Ori de câte ori mâncati din pâinea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului pâna va veni El” (1 Corinteni 11:26, sublinierea ne apar?ine).
Adaptat dupa H.M.S. Richards, „Hard Nuts Cracked” („Nucile tari sunt sparte”), p. 6.