S-a spus ca Hristos, împlinind legea morala, de fapt a anulat cele zece porunci. Însa haideti sa privim la ce a spus de fapt Isus în Matei 5:17-19:
1. „Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii” (versetul 17). Isus cu siguranta nu a facut exact lucru pe care nu a venit sa-l faca!
2. „Am venit nu sa stric, ci sa împlinesc”. Conform dictionarului Webster, „a împlini”, aplicat unei legi, înseamna „a raspunde cerintelor ei prin ascultare”. Aici are sensul de antonim al stricarii, distrugerii, cum este si în urmatoarele versete: „Cel netaiat împrejur din nastere, care împlineste Legea nu te va osândi el pe tine care o calci, macar ca ai slova Legii si taierea împrejur?” (Romani 2:27). „Purtati-va sarcinile unii altora si veti împlini astfel legea lui Hristos” (Galateni 6:2). „Daca împliniti Legea împarateasca, potrivit Scripturii: «Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti», bine faceti” (Iacov 2:8).
Astfel, cei care folosesc acest argument spun ca Isus învata ca nu a venit sa strice legea, ci a venit sa strice legea. Nu prea are sens, nu-i asa?
3. „Caci adevarat va spun, câta vreme nu vor trece cerul si pamântul, nu va trece o iota sau o frântura de slova din Lege” (Matei 5:18). Cerul si pamântul înca au ramas; astfel, putem sti de pe buzele lui Isus ca legea nu a fost si nu este anulata.
4. „Înainte ca sa se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5:18). Acest pasaj a fost scris în original în greaca. În limba greaca, cuvintele care sunt puse alaturi trebuie sa aiba aceleasi calitati, adica acelasi gen si numar. Cuvântul „toate” este de gen neutru si numar plural. Prin urmare, nu se poate referi la „lege”, care în greaca este de gen masculin si numar singular. „Toate” se refera la toate lucrurile privitoare la cer si pamânt, despre care au vorbit proorocii (Vechiul Testament).
Sintagma „sa se fi întâmplat” (n. tr., în engleza: „sa se fi împlinit”) din acest verset provine dintr-un cuvânt grecesc diferit de termenul „împlinit” din expresia „am venit nu sa stric, ci sa împlinesc” (versetul 17). Aici, în versetul 18, acest cuvânt înseamna „a aduce la existenta, a fi creat, a exista prin creatiune” - William Greenfield, „A Greek-English Lexicon to the New Testament” („Lexicon grecesc-englez al Noului Testament”). Acest cuvânt, „împlinit”, este tradus cu „facut” în Ioan 1:3: „Toate lucrurile au fost facute prin El”. Asa ca din nou, „a împlini” înseamna de fapt antonimul lui „a strica, a distruge”.
5. Acum urmeaza propria concluzie a lui Hristos: „Asa ca oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va învata pe oameni asa va fi chemat cel mai mic (sau asa cum reda George Campbell: „va fi fara valoare”) în Împaratia cerurilor; dar oricine le va pazi si va învata pe altii sa le pazeasca va fi chemat mare în Împaratia cerurilor” (Matei 5:19). Iar pentru a sublinia faptul ca legea nu este anulata, Hristos continua sa explice anumite precepte ale legii în discutie, aratând sensul lor profund spiritual si cuprinzator.
Aceasta lege nu a încetat la venirea lui Hristos. Sunt trei „pâna când” sau „câta vreme” în Noul Testament, care ofera dovezi convingatoare în sprijinirea acestui adevar:
1. „Legea si prorocii au tinut pâna la Ioan” (Luca 16:16). În vremea lui Ioan Botezatorul, a avut loc o schimbare în lege si prooroci, pentru ca a început propovaduirea Împaratiei lui Dumnezeu. Împaratia lui Dumnezeu nu a facut ca legea si proorocii sa înceteze, ci s-a adaugat lor. Hristos confirma aceasta în urmatorul verset, aratând ca legea este mai stabila chiar decât cerul si pamântul: „Este mai lesne – a spus El – sa treaca cerul si pamântul decât sa cada o singura frântura de slova din Lege” (versetul 17).
2. „Câta vreme nu vor trece cerul si pamântul, nu va trece o iota sau o frântura de slova din Lege”.
3. „Înainte ca sa se fi întâmplat toate lucrurile” (Matei 5:18). Adica pâna când toate aceste lucruri sunt refacute si aduse la existenta într-o noua creatiune. Se vorbeste despre Noul Pamânt, în care va locui neprihanirea (2 Petru 3:13; Psalmii 119:172; Isaia 51:6-7), si în care Sabatul va continua sa fie sarbatorit, toata vesnicia (Isaia 66:22-23).
Argumentul analizat aici sugereaza doctrina falsa ca Hristos este un slujitor al pacatului. Însa noi credem ca Scripturile învata ca Hristos a venit pentru a birui pe Satana si pacatul. Însa potrivit acestui argument, marele obiectiv avut de Dumnezeu când Si-a trimis Fiul este ratat, iar Satana si pacatul triumfa în final, pentru ca Hristos ofera omului libertatea deplina de a calca toate poruncile lui Dumnezeu!
Dupa cum am vazut, argumentul ca Hristos a anulat legea este respins de însesi cuvintele Mântuitorului din Matei capitolul 5, de profetia lui Petru din 2 Petru 3, de marturia scriitorilor Vechiului Testament din Psalmii 119 si Isaia 51 si de faptul ca Hristos nu poate fi un slujitor al pacatului.