de David Boatwright si Doug Batchelor
Un adevar uimitor: Privarea de o ora de somn creste numarul de accidente pe autostrada cu opt procente, iar o ora de somn suplimentara le scade cu opt procente! Este adevarat – se întâmpla de doua ori pe an cu ocazia ajustarilor prilejuite de ora de vara. Randamentul tau ca sofer dupa ce ai fost treaz timp de 18 ore este aproape acelasi cu cel de dupa ce ai baut doua pahare de alcool. Când esti treaz timp de 24 ore, randamentul tau ca sofer se deterioreaza cu echivalentul conducerii sub influenta a patru pâna la opt pahare! Performanta optima vine dupa 9 ore de somn în fiecare noapte.
Scripturile ne învata de asemenea ca odihna spirituala si fizica este atât de importanta pentru fericirea omului, încât Dumnezeu a pus deoparte o zi sfânta cu acest scop în timpul creatiunii si a poruncit apoi omenirii sa-si „aduca aminte” de ea (Exodul 20:8-11).
Adevarul despre Sabat a fost în mod special atacat în ultimii ani pentru ca diavolul stie ca toate relatiile de dragoste sunt cultivate în cadrul timpui de calitate petrecut împreuna. Sabatul a fost lasat de Dumnezeu sa fie timpul de calitate suprem cu Rascumparatorul si Facatorul nostru. Prin alterarea sau anularea acelui timp sfânt, diavolul a încercat sa erodeze relatia omului cu Mântuitorul sau.
Astazi au loc multe dezbateri intense pentru a argumenta care zi este adevaratul Sabat biblic si daca conteaza sau nu acest lucru.
Sunt doar doua zile ale saptamânii care par sa ridice astazi pretentia de a fi Sabatul crestin: ziua a saptea, numita de obicei sâmbata, si prima zi, duminica. În Biblie, toate zilele saptamânii au primit un nume. Numele cel mai important este Sabatul, care înseamna „odihna”. Apoi urmeaza „prima zi” de dupa Sabat, „a doua zi” de dupa Sabat si tot asa, pâna la ziua a sasea care a fost numita „ziua pregatirii” (Marcu 15:42; Luca 23:54). Fiecare zi a fost numita prin raportare la Sabat.
Un fundament solid
Stabilirea zilei a saptea ca Sabat binecuvântat este unul dintre cele mai clar fixate adevaruri din relatarea creatiunii. Dumnezeu a vorbit în mod accentuat de „ziua a saptea” de trei ori în primele trei versete din Geneza 2: „Astfel au fost sfârsite cerurile si pamântul si toata ostirea lor. În ziua a saptea, Dumnezeu Si-a sfârsit lucrarea pe care o facuse si în ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca în ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse” (subliniere adaugata).
Poporul lui Dumnezeu a pazit întotdeauna Sabatul de la apusul din ziua pregatirii (vineri) pâna la apusul din Sabat (sâmbata noapte) (Leviticul 23:32). Obiceiul de a începe si a încheia zilele la miezul noptii a fost introdus în timpurile moderne, odata cu dezvoltarea ceasurilor exacte. Raportul biblic al femeilor care au pregatit miresme pentru îngroparea lui Hristos ne spune ca ele s-au oprit din pregatiri la apusul soarelui de vineri si „în ziua Sabatului, s-au odihnit, dupa Lege” (Luca 23:56).
Legea la care se face referire aici este a patra dintre cele zece porunci. Ea spune, printre altele: „Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului, Dumnezeului tau: sa nu faci nicio lucrare în ea” (Exodul 20:9-10). Observati ca ziua este numita „Sabatul închinat Domnului, Dumnezeului tau” (n. tr., dupa cum apare în limba engleza), si nu „Sabatul evreilor”, cum spun unii oameni.
Isus însusi le-a spus liderilor religiosi ca El este „Domn chiar si al Sabatului” (Marcu 2:28). Pentru ca Isus este cel care a facut lucrarea de creare (Ioan 1:3), El este cel care a binecuvântat ziua a saptea si S-a odihnit cu Adam în acel prim Sabat din Eden.
De fapt, Isus a dat apostolului Ioan viziunea Apocalipsei într-un Sabat pe când era prizonier pe insula singuratica a Patmosului. Ioan spune simplu ca viziunea a avut loc „în ziua Domnului” (Apocalipsa 1:10). Dar care este ziua Domnului? În Isaia 58:13, Dumnezeu se refera la Sabat drept „ziua Mea cea sfânta”. Niciodata, nici macar într-o singura ocazie din Biblie, prima zi nu este numita ziua Domnului!
Deci… cum ramâne cu duminica?
Dar ce argument biblic aduce prima zi a saptamânii pentru a fi numita Sabat? Istoria spune despre crestini ca ei nu au tinut la nivel general duminica drept zi de închinare si odihna pâna la aproape 300 de ani dupa Hristos. Cu siguran?a, nici unul dintre apostoli nu a tinut prima zi ca zi de închinare în locul Sabatului.
Unii încearca sa foloseasca Faptele apostolilor 20:7 („În ziua dintâi a saptamânii, eram adunati laolalta ca sa frângem pâinea”) ca dovada ca ucenicii tineau serviciul comuniunii în prima zi, în acest fel pazind-o ca pe o noua zi de închinare. Dar Noul Testament raporteaza faptul ca ucenicii frângeau pâinea acasa „în fiecare zi” (Faptele apostolilor 2:46).
Chiar daca ucenicii ar fi tinut un serviciu al comuniunii în prima zi a saptamânii, aceasta nu ar fi nicio dovada ca ei tineau o noua zi de Sabat – în definitiv, cina Domnului a fost instituita într-o noapte de joi.
Altii citeaza 1 Corinteni 16:2 ca argument împotriva Sabatului zilei de sâmbata. „În ziua dintâi a saptamânii, fiecare din voi sa puna deoparte, acasa, ce va putea, dupa câstigul lui, ca sa nu se strânga ajutoarele când voi veni eu”. În loc sa demonstreze ca duminica era pazita drept noul Sabat, acest text dovedeste de fapt opusul. Pavel i-a instruit pe corinteni sa puna deoparte fonduri acasa, în prima zi a saptamânii, ca sa nu mai trebuiasca sa fie strânse daruri în timpul închinarii colective din Sabat.
Raportul biblic arata clar ca apostolii s-au închinat în ziua a saptea si i-au învatat si pe altii sa faca la fel. Femeile care L-au urmat pe Isus au pazit Sabatul în ziua a saptea (Luca 23:56). Pavel a pazit Sabatul zilei a saptea în timp ce ducea evanghelia la neamuri (Faptele apostolilor 16:13; 17:2; 18:4). Ioan l-a pazit în timpul exilului sau pe insula Patmos (Apocalipsa 1:10).
Isus, exemplul suprem al tuturor crestinilor, a pazit Sabatul, închinându-se mereu în sinagoga în Sabat (Marcu 6:2; Luca 4:16). Nicaieri El nu a poruncit ca o alta zi sa fie tinuta si nu a încercat sa anuleze nici cea mai mica dintre porunci (Matei 5:17-19)! De fapt, Scriptura afirma clar ca cei rascumparati dintre neamuri vor pazi Sabatul pe Noul Pamânt (Isaia 66:23).
O schimbare subtila
Chiar în absenta dovezilor biblice, mare parte din lumea crestina considera ca duminica, prima zi, este ziua de odihna a crestinilor. Când si cum s-a ajuns aici? Schimbarea a avut loc treptat, începând la aproape 300 ani dupa ce Isus S-a întors la cer.
Romanii pagâni numeau prima zi a saptamânii „venerabila zi a soarelui” sau „ziua soarelui”. Crestinii dintre neamuri si iudeii erau pazitori ai Sabatului, în timp ce toate celelalte religii pagâne politeiste (cu mai multi zei) se concentrau pe închinarea la soare în prima zi a saptamânii. Însa în Imperiul Roman, evreii erau „ca musca în lapte”, pentru ca ei se razvrateau constant, iar religia lor monoteista (un singur Dumnezeu) era deosebita de toate celelalte. Din cauza ca iudeii pazeau Sabatul, toti pazitorii Sabatului stârneau antipatii profunde, fiind asociati cu iudeii.
În anul 313 d. Hr., împaratul roman Constantin, care fusese un închinator pagân la soare, a acceptat cu numele crestinismul si a introdus prima lege privitoare la închinarea duminica. [1] Multi crestini dintre neamuri au primit repede aceasta schimbare, din dorinta de a se distanta de evreii odiosi cu care se asemanau prin ziua comuna de închinare.
Constantin a încercat sa faca mai usor pentru pagânii din teritoriul sau sa îmbratiseze aceasta noua religie. Asa ca i-a încurajat pe toti crestinii sa adopte zilele de sarbatoare ale pagânilor, redenumindu-le dupa Dumnezeul crestin si alti sfinti crestini. Crestinii sinceri nu au cedat acestui compromis, dar pentru ca majoritatea a fost dispusa sa capituleze, ei au fost curând biruiti. Într-o perioada de câteva sute de ani, duminica a ajuns treptat cunoscuta drept Sabatul crestin si a fost pazita ca atare.
Argumentele obisnuite
Când crestinii moderni au descoperit si au îmbra?i?at adevarul Sabatului biblic, ei au întâlnit un baraj de diverse argumente. Aceasta opozitie a venit de obicei din partea altor crestini, care se simteau îndemnati pâna la punctul în care devenise o obsesie sa-i faca sa renunte la pozitia lor biblica. Însa aceste argumente contra servesc deseori la a convinge mai mult decât la a descuraja.
Un domn, care lucra în cadrul unui lant mare de alimente din Vestul Mijlociu, a descoperit studiind Scripturile adevarul despre Sabat. El a fost atât de încântat de aceasta descoperire binecuvântata încât a mers imediat la angajatorii lui si le-a spus ca nu va mai lucra de la apusul soarelui de vineri pâna la apusul soarelui de sâmbata. În saptamâna urmatoare, fiecare coleg din departamentul sau l-a abordat cu o serie de argumente care sa-l faca sa renunte la noul lui angajament „netraditional” fata de pazirea Sabatului.
Primul i-a spus ca Biblia afirma: „Unul socoteste o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare sa fie deplin încredintat în mintea lui” (Romani 14:5). Acest coleg a încercat sa-i explice ca textul spune ca poate face orice i se pare lui corect si ca nu i se cere sa pazeasca o anumita zi.
-Bine, i-a raspuns prietenul lui. Eu voi alege Sabatul. Sunt pe deplin încredintat ca aceasta este ziua care trebuie pazita.
Vazând esecul prietenului sau, un alt angajat l-a abordat pe pazitorul Sabatului cu acest argument:
-Dar aceasta nu înseamna ca trebuie sa pazim sâmbata. Ceea ce Biblia vrea cu adevarat sa spuna este ca trebuie sa ne odihnim în fiecare a saptea zi, si ca nu conteaza de la care zi începem sa numaram, cât timp ne odihnim într-una dintre cele sapte.
-Bine, a raspuns el. Daca nu conteaza, eu voi alege sâmbata ca ziua mea de odihna dintre cele sapte.
Urmatorul coleg de lucru i-a spus ca în Noul Testament nu este nicio zi pusa anume deoparte pentru închinare.
-Trebuie sa ?ii sfânta fiecare zi, i-a explicat el.
Noul pazitor al Sabatului a raspuns:
-Eu cred ca trebuie sa ne închinam lui Dumnezeu în fiecare zi, dar daca pazesc fiecare zi ca sfânta si ma abtin de la lucru, nu ar fi ceva sfânt, ci simpla lenevie.
Un alt angajat i-a spus ca Sabatul era doar pentru evrei. Noul pazitor al Sabatului a întrebat:
-Atunci de ce a spus Isus: „Sabatul a fost facut pentru om” (Marcu 2:27)? „Om” este un mod ciudat de a zice „evreu”. Oare a fost Adam evreu când Isus a petrecut primul Sabat cu el în gradina Eden?
Cu toate acestea, un altul i-a spus ca nu este necesar sa pazim cele zece porunci, pentru ca nu mai suntem sub lege, ci sub har.
-Vrei sa spui ca de acum pot sa-ti fur banii si sa-ti râvnesc sotia? a raspuns omul nostru.
Într-o seara, în cadrul unei evanghelizari la care prezentam adevarul despre Sabat, un pastor care pazea duminica m-a întrerupt. El mi-a spus ca eu îi învatam pe oameni „legalismul”. L-am întrebat atunci daca crede sau nu ca Dumnezeu vrea ca noi sa pazim cele zece porunci. La început a zis ca nu. Dar apoi, când a realizat cât de ridicol suna, si-a schimbat raspunsul în „da”.
Dar a adaugat imediat:
-Noua dintre ele.
-Deci, i-am raspuns, vrei sa spui ca singura porunca pe care Dumnezeu vrea sa o uitam este cea care începe cu îndemnul: „Adu-ti aminte”?
Barbatul a parasit adunarea rosu la fata si nu s-a mai întors niciodata. Si un alt pastor s-a facut de râs când a spus:
-Calendarul a fost schimbat de câteva ori, asa ca nu putem sti cu adevarat care zi este a saptea.
-Daca ar fi adevarat, am raspuns, atunci cred ca nici tu nu ai sti care zi este duminica, nu? Dar este sigur ca nicio schimbare a calendarului nu a avut vreun efect asupra ciclului saptamânal.
Nu se pune nicio întrebare privitoare la care zi este ziua a saptea. Orice dictionar englez îti va spune despre sâmbata ca este a saptea zi a saptamânii. [2] Biblia ne spune clar ca Isus a murit vineri, S-a odihnit în Sabat de lucrarea de salvare a omului, apoi a înviat duminica dimineata pentru a-Si continua lucrarea de Mare Preot (Luca 23:54; Evrei 7:25).
De fapt, în peste 145 de limbi ale lumii, cuvântul folosit pentru ziua a saptea este echivalentul cuvântului „Sabat” sau „ziua de odihna”. Acesta este cazul limbii spaniole („sábado ”) sau al limbii ruse („subota”).
Un alt om creativ mi-a spus ca atunci când soarele a stat pe loc în zilele lui Iosua, sâmbata a devenit duminica!
Toate aceste încercari de a ocoli porunca simpla a lui Dumnezeu sunt dovezi irezistibile ale faptului ca multe biserici construiesc pe nisipul traditiilor populare. Isus a spus: „Degeaba Ma cinstesc ei, dând învataturi care nu sunt decât niste porunci omenesti. (...) Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu ca sa tineti datina voastra” (Marcu 7:7,9).
Argumentele contrare accentueaza marea problema asociata cu descotorosirea de Sabat. Este imposibil sa justifici abandonarea Sabatului fara a te descotorosi de întreaga lege – iar ei sfârsesc aruncând si copilul împreuna cu apa în care a fost spalat. Iacov arata ca, încalcând chiar ?i numai una dintre zele zece porunci, ne facem vinovati de calcarea tuturor. „Caci cine pazeste toata Legea si greseste într-o singura porunca se face vinovat de toate” (Iacov 2:10).
Un verset crucial
Unii crestini cred cu sinceritate ca toata legea, inclusiv Sabatul, a încetat odata cu moartea lui Isus. Acesti oameni arata, ca dovada, spre versetele bine cunoscute din Coloseni 2: „A sters zapisul cu poruncile lui, care statea împotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit pironindu-l pe cruce. (...) Nimeni dar sa nu va judece cu privire la mâncare sau bautura, cu privire la o zi de sarbatoare, cu privire la o luna noua sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare” (versetele 14, 16, 17).
Însa a ne debarasa de lege este un lucru nesabuit si periculos. Primele patru porunci definesc responsabilitatea noastra fata de Creator. Ultimele sase stau la baza tuturor legilor civile umane. Daca legea morala ar fi fost abrogata, pamântul nu ar mai fi un loc sigur pentru nimeni.
Pavel spune: „Pentru ca nu cei ce aud Legea sunt neprihaniti înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiti neprihaniti” (Romani 2:13). El adauga: „Asa ca Legea, negresit, este sfânta si porunca este sfânta, dreapta si buna” (7:12).
Deci la ce se refera versetele din Coloseni? În Scriptura sunt prezentate doua mari legi: legea morala a Celor Zece Porunci si legea ceremoniala continuta în orânduiri. Una a fost scrisa de degetul lui Dumnezeu pe piatra, iar cealalta de mâna lui Moise pe pergament.
Observati cum Deuteronomul 4 face diferenta între cele doua:
Legea morala: „Si-a vestit legamântul Sau, pe care v-a poruncit sa-l paziti, cele zece porunci, si le-a scris pe doua table de piatra” (Deuteronomul 4:13).
Legea ceremoniala: „În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit sa va învat legi si porunci, ca sa le împliniti în tara pe care o veti lua în stapânire” (Deuteronomul 4:14).
Coloseni 2:14 ne spune ca legea care a fost pironita pe cruce era „zapisul cu porunci lui” (n. tr., în limba engleza: „cu orânduiri”), nu ce a fost scris cu degetul. Care lege era aceasta? „Numai sa caute sa împlineasca tot ce le-am poruncit, dupa toata legea, învataturile si poruncile date prin Moise” (2 Cronici 33:8). Legea pironita pe cruce din Coloseni 2 a fost scrisa pe hârtie „împotriva noastra”. (În plus, este foarte dificil sa pironesti niste table de piatra.)
„Luati cartea aceasta a legii si puneti-o lânga chivotul legamântului Domnului, Dumnezeului vostru, ca sa fie acolo ca martora împotriva ta” (Deuteronomul 31:26, subliniere adaugata). Legea Celor Zece Porunci, scrisa de degetul lui Dumnezeu pe table de piatra se afla în chivot; legea ceremoniala, scrisa de mâna lui Moise, a fost pusa lânga chivot.
Asadar, putem observa ca Coloseni 2 vorbeste despre legile ceremoniale si sabatele anuale (sarbatori), care au fost pironite pe cruce. Din acest motiv, atunci când Isus a murit, perdeaua Templului s-a rupt (Matei 27:51).
Din pacate, majoritatea poporului evreu a fost atât de absorbita de tipuri si umbre, încât nu a reusit sa mai vada împlinirea acelor simboluri mesianice în Isus. Chiar bisericii crestine i-a fost greu sa separe umbra de realitate. Unii crestini evrei cereau convertitilor dintre neamuri sa tina toate sarbatorile evreiesti care aratau spre Mesia. Într-un fel, ei înca nu reuseau sa vada imaginea de ansamblu – anume ca venirea lui Mesia a dat la o parte nevoia de a avea acele tipuri si umbre. Acesta este motivul pentru care Pavel le cere crestinilor coloseni sa nu permita nimanui sa-i judece cu privire la zilele de sabat, „care sunt umbra lucrurilor viitoare” (Coloseni 2:17).
Dumnezeu nu Se schimba!
Dar daca am pazi legea si am schimba doar porunca privitoare la Sabat de la închinarea în ziua a saptea la închinarea în prima zi? Primul obstacol în a face aceasta schimbare este ca pur si simplu nu este biblica. Aceasta face imposibil pentru toata lumea sa sfinteasca duminica. Vedeti, porunca nu spune sa sfintim ziua de Sabat.
Spune ca Dumnezeu a sfintit-o si a pus-o deoparte pentru scopuri sfinte (a binecuvântat-o). Nu gasim niciun loc în Scriptura în care Dumnezeu sa fi transferat sfintenia Sabatului la duminica. Prin urmare, nu avem cum sa sfintim prima zi din moment ce El nu a sfintit-o de la bun început.
La final, trebuie sa pui o întrebare grea. Din moment ce Isus a creat Sabatul înainte de intrarea pacatului, si ceea ce binecuvânteaza Dumnezeu este binecuvântat pentru vesnicie (1 Cronici 17:27), de ce ar avea El nevoie sa schimbe propria lege vesnica? El declara: „Eu sunt Domnul, Eu nu Ma schimb” (Maleahi 3:6)!
Isus Hristos este acelasi ieri si azi, si în veci (Evrei 13:8). De ce ar scrie Dumnezeu porunca privitoare la Sabat în piatra cu propriul Sau deget, de ce ar proclama-o cu propriul Sau glas, ca apoi sa o schimbe fara ca macar sa lase macar un indiciu biblic vag despre aceasta schimbare?
Problema principala este a întelege de ce a facut Dumnezeu Sabatul si ce avantaj ar putea exista în schimbarea lui. În primul rând, Dumnezeu a vrut ca omul si animalele domestice sa se bucure în acea zi de odihna fizica. În timpul Revolutiei franceze, în riposta împotriva abuzului bisericii, liderii ateisti nu au mai vrut sa aiba de a face cu nimic religios. În timpul interzicerii religiei, s-a facut o schimbare în ciclul saptamânal.
Ei nu puteau gasi niciun motiv astronomic pentru care saptamâna sa fie de sapte zile, asa ca au concluzionat ca ciclul saptamânal era intrinsec religios. Ei l-au înlocuit cu un ciclu de zece zile lucratoare, dar au descoperit curând ca nu doar oamenii erau nemultumiti din cauza epuizarii fizice, ci si animalele de povara erau permanent obosite.
Nu dupa mult timp, Franta s-a întors la saptamâna de sapte zile.
Dar odihna fizica este doar o mica parte a binecuvântarii bogate pe care Dumnezeu doreste sa o dea omenirii. Dumnezeu vrea sa se bucure de parta?ie spirituala cu fiintele pe care le-a creat. Biblia nu ne da niciun indiciu ca în cer a existat saptamâna sau Sabatul înainte de creatiune. Sabatul a fost facut pentru om, nu pentru îngeri. Însa Dumnezeu se bucura atât de mult de el, încât Îsi doreste sa-l pazeasca cu noi pentru toata vesnicia. Într-o buna zi, El Îsi va muta capitala universului pe acest pamânt (Apocalipsa capitolul 21), si El îi invita pe toti cei rascumparati sa se întâlneasca cu El în Sabat, saptamâna de saptamâna (Isaia 66:23).
Sabatul este, printre altele, un memorial al puterii creatoare si rascumparatoare a lui Dumnezeu. În vietile noastre, Sabatul este si un semn al puterii Sale recreatoare. „Le-am dat si Sabatele Mele sa fie ca un semn între Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul, care-i sfintesc” (Ezechiel 20:12).
Odihna saptamânala de Sabat ne trimite si spre odihna vesnica pe care Dumnezeu o pregateste pentru cei rascumparati (Evrei 4:1-11). Aceasta odihna a fost descoperita în tip prin intrarea vechiului Israel în ?ara fagaduintei. Israelul spiritual asteapta fagaduinta unui nou pamânt „în care va locui neprihanirea” (2 Petru 3:13).
„Sa luam dar bine seama ca, atâta vreme cât ramâne în picioare fagaduinta intrarii în odihna Lui, niciunul din voi sa nu se pomeneasca venit prea târziu” (Evrei 4:1).
Isus te invita acum sa experimentezi odihna spirituala si fizica a acestei zile binecuvântate, în prezenta Sa.
„Veniti la Mine, toti cei truditi si împovarati, si Eu va voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si învatati de la Mine, caci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoara” (Matei 11:28-30).
_____________________
1 Enciclopedia „Colliers”, vol. 7, p. 212
2 Dictionarul limbii engleze „The American Heritage®”, vol. 3